Despre Roșia Montană

Roșia Montană e o treabă complicată. Atît de complicată încît foarte mulți dintre fanii problemei Roșiei Montane habar nu au despre ce e vorba.

La cererea unei prietene m-am simțit obligat să mă informez. Și m-am informat, și am înțeles un pic mai bine (nu perfect), despre ce e vorba.

În primul rînd, problema cu cianurile. Se vor folosi substanțe periculoase, dar problema poate fi rezolvată. Există soluții tehnice: nu din punctul de vedere Greenpeace, care ca organizație extremistă nu acceptă compromisuri, și probabil nu din punctul de vedere RMGC, care dorește să-și optimizeze profitul. În mod sigur însă  există soluții tehnice acceptabile pentru interesele României (și Ungariei, care, desigur, nu a ridicat niciodată astfel de probleme). Aici sunt contra ambelor părți, RMGC pentru că nu vine cu altă soluție tehnică (vreți să faceți miliarde de dolari, inventați ceva!) nici din partea Greenpeace/ecologiști (din punctul lor de vedere, omul trebuie să trăiască în cocioabe făcute din pămînt, să nu se spele și să nu procreeze pentru că poluează).

În al doilea rînd, raiul turistic promis de cei care se opun proiectului minier. Acesta nu există. Nu există pentru că în România nu se prea știe a face turism, dar mai ales într-o zonă unde turismul presupune ore bune de condus cu mașina prin niște drumuri infecte. Agroturismul mi se pare o idee comică și neprofitabilă. Dacă agroturismul e calea de salvare a Roșiei Montane, putem să ne lăsăm de treaba asta și să ne ducem la somn. Nu mai e nimic de salvat acolo.

Interesul din punct de vedere arheologic este zic eu iarăși o cale de a prelungi o poveste deja prea lungă. Roșia Montană nu are nimic interesant. Nu e mai nimic de restaurat, nimic care să releve noi informații despre istoria locurilor, despre trecutul nostru. Păstrarea vestigiilor vechilor mine este un bluf. O glumă, doar doar s-o prelungi treaba un pic. Ecologiștii sunt încîntați. Ei strîng fonduri cît timp RMGC încearcă să facă mina. Fonduri care îi ajută să fie mai puternici, și să ajungă secretare pentru Ponta. RMGC nu e foarte încîntat, dar cînd au o argumentație așa de proastă venind din partea opusă, nu le e foarte greu să demonteze fiecare punct al problemelor ridicate de ei.

Problema adevărată cu RMGC și cu Roșia Montană ține de mediul politic și social. E o poveste despre corupție. Despre o firmă care acționează discreționar cumpărînd o parte a populației active dintr-o zonă practic părăsită. Face asta cu complicitatea oamenilor politici, pe care îi cumpără fără rușine. Se impune ca un baron local, și ia oamenilor dreptul de a trăi în continuare. De 10 ani, le interzice oamenilor să-și construiască un șopron, să ridice o școală, o biserică, o cîrciumă sau un magazin. De 10 ani îi ține pe oamenii aceia ostatici.

Nici nu mă miră acum că apar oamenii plîngînd în documentare regizate de RMGC. Sindromul Stockholm e la el acasă. RMGC e ca răufăcătorul dintr-un film de clasă B care pune stăpînire pe un întreg oraș din Midwest pentru că are un scop dubios, la fel de dubios ca cel al RMGC.

Și acum, întrebarea pentru care nu mă vor iubi ecologiștii: De ce nu deschide statul român exploatarea minieră? Nu e ca și cum statul român nu deține exploatări miniere. Una e la Roșia Poieni, și sună atît de apropiat de Roșia Montană pentru că este la mai puțin de 10 km de ea. Prin aprilie 2012 datoria externă a României era de aproape 99 miliarde de euro. De ce nu s-ar pune România să exploateze aurul și să plătească datoria externă cu aurul respectiv? Bine, o să ziceți că gîndesc simplist. Dar principiul lamei lui Occam ne zice că soluția cea mai simplă e și cea mai probabilă (și cea mai eficientă, în cazul ăsta).

Acum, ca și concluzie. Povestea Roșiei Montane nu e despre ecologie, despre cianuri, despre arheologie sau despre turism. Nu, povestea Roșiei Montane e o poveste de corupție în politicienii care vor redevențe, care țin oamenii ostateci cu puterea lor de a da legi și ecologiștii care vor fonduri, care preferă să prelungească povestea asta la infinit, numai să își arate activismul. Între ei, puțini oameni care nu s-au lăsat cumpărați. Dacă e vreun motiv pentru care mă voi opune de-acum încolo exploatării aurului de către RMGC, motivul e exact acesta. Pentru că acolo sunt cîțiva oameni care nu au plecat capul, și au zis nu. Ce au făcut Remus Cernii și Bucurencii verzi după aceea e mai puțin important.

Nu ajută circul făcut de oameni precum Maia; rămîne în continuare jenant ce au făcut. Doar că acum tind să cred că RMGC nu ar trebui să primească dreptul de a exploata Roșia Montană, fie și doar pentru tacticile înșelătoare pe care le-au adoptat; nu cred că își vor respecta promisiunile în direcția protecției mediului și a locurilor de muncă. Și de ce să le dăm aurul pe gratis? Acu’ serios.