Despre rromanes în România

În ultima vreme avem o problemă rromanes în Roma. Problema este nu că rromii fac cine ştie ce ciudăţenii, ci că statul italian este prea ţigan ca să recunoască faptul că nu e în stare să conducă ţara lor altfel decît prin extremisme. Este mai simplu să mobilizezi populaţia contra unui anumite pături sociale care aparent poartă o vină, oarecare. Vă amintiţi nazismul lui Hitler, şi persecuţia evreilor? Paralela cu strategia lui Romano Prodi nu mi se mai pare exagerată deloc. Nazismul lui Hitler a motivat populaţia germană, iar campania lui Prodi e orientată clar către motivarea populaţiei italiene. Dar las oamenii mai buni cunoscători de istorie decît mine să studieze paralela asta.

Problema rromanes din România rămîne. Foarte mulţi s-au agitat, şi chiar eu am picat într-o stare prea puţin constructivă pentru a fi utilă. Care e de fapt problema rromilor în România?

De fapt, ţiganii nu sunt discriminaţi. Nu există un curent de opinie îndreptat exclusiv contra ţiganilor, în ciuda a ceea ce ştim. Cuvintele urîte sunt îndreptate către mizerie, către mirosuri, către lipsa de educaţie, dar nu există nici un alt impediment pentru un copil rrom să meargă la şcoală, iar sărăcia e aceeaşi şi pentru români şi pentru rromi. Discriminăm mirosurile, prostul gust, sau atitudinea, nu discriminăm rasa. Nu zic că toţi sunt relaxaţi în această privinţă. Extremism există. Dar curentul de opinie în cadrul majorităţii tăcute este că de fapt nu contează prea tare faptul că un om e descendent rrom. Nu există o ură generalizată. Cel puţin, eu nu cunosc pe nimeni care să urască ţiganii doar pentru că sunt ţigani.

Şi-atunci? de ce sunt aşa? Păi foarte simplu. Problema vine de la faptul că nu există nimeni din comunitatea rromă care să polarizeze comunitatea în jurul unor idealuri pozitive. Chiar şi artistic (unul din cele mai bune moduri de a polariza comunităţi) viaţa rromilor nu este descrisă coerent şi corect – comunitatea e manipulată în a crede în cîştigul realizat uşor, fără echilibru, fără ponderaţie. Nu există nici o şansă de echilibru pentru rromi (iar noi, coexistînd, suntem influenţaţi de asta, dovadă fenomenul manelelor, creator de dezechilibru social şi mental). Singura posibilă şansă ar fi un curent de opinie din interior care să schimbe imaginea rromilor.

Eu nu pot schimba atitudinea rromilor faţă de sine. Mai mult, îi respect pe cei care muncesc din greu – şi sunt destul de mulţi care chiar o fac. Dar ei au nevoie de vîrfuri din interiorul comunităţii lor care să aducă un pic de lumină în mentalitatea înceţoşată dinadins a oamenilor. Noii îmbogăţiţi, mai ales cei care aruncă cu dolari la nunţi, ei trebuie să-şi asume responsabilitatea formării comunităţii din care provin.

De ce nu îmi asum apartenenţa la comunitatea din care ei provin? Pentru că ei au ales că nu sunt români, ci rromi, pentru că au ales să nu se integreze în societate, ci să se separe. Nu am nimic împotriva unei comunităţi separate, diferite, dar dacă ei insistă în ermetism atunci trebuie să se ridice pe propriile picioare. Pentru că nu avem nimic cu rasa pe care nu o percepem tot timpul, ci cu obiceiurile ataşate şi care deranjează. Săpunul nu ar strica. Problema ţiganilor este aceea de imagine – şi asta trebuie spălată.

My 0.02€.

Comments

Despre rromanes în România — 2 Comments

  1. Te refereai doar la ţigani (scuze, da’ termenii gen ‘etnia romanes’ mă cam irită)? Tarele etniei pe care le pomeneşti aici le regăsim prea des cam în toată România. Poate şi de asta ‘talienii nu prea mai stau să facă diferenţa de etnie în cazul cetăţenilor români. Şi de asta-i suportăm cu atâta dificultate pe prea mulţi dintre dragii noştrii concetăţeni indiferent de etnia lor.

  2. Tocmai, vreau să zic că tarele etniei pot fi educate, dar doar prin forţele lor proprii. Nu putem să schimbăm din exterior etnia, exact asta vroiam să zic, pentru că opoziţia tacită întăreşte graniţa dintre ‘noi’ şi ‘ei’.