Despre underground: Stop Cadru – Cronocid (album)
Stop Cadru, o trupă de hip-hop brașoveană a lansat albumul Cronocid. Albumul nu e rău, deși ar fi putut fi mai bun (oh, pe căpitanul Evident îl dau metaforele afară din casă). Sunt niște lucruri de ordin tehnic ce pot fi reproșate, însă versurile sunt în general bune, mesajul este dens.
Dar acest album de hip-hop nu va fi niciodată popular. Nu va fi niciodată cumpărat în masă, nu va fi ascultat de jumătate din Românie, și asta dintr-un motiv foarte, foarte simplu. Un exemplu din Intro:
La acest monument din fier de Ashoka, fără pic de rugină
Cronos rămâi șocat, ia-ți copiii la pachet cu tabloul lui Goya
Că te desfid pe câte foi am
Bun venit în cercul nostru, înnod trecutul de viitor
Și frate-miu Crypto-i un piton constrictor
Ce strânge clepsidra și topește nisipul
De prin clasa a II-a țin minte că aveam de scris compuneri, unde luam notă mare dacă foloseam „expresii”. Exact sentimentul ăla îl am când mă uit peste versurile scrise de ei. După ce asculți o piesă habar nu ai despre ce a fost; gândirea lor e prea complicată și exprimată în referințe mult prea întortocheate pentru forma de exprimare aleasă.
Pentru că aici despre asta e vorba: o neadaptare a mesajului la forma de exprimare aleasă. Dacă într-o piesă de 3 minute strecori zece referințe care cer un an de cercetare pentru înțelegerea completă, atunci s-ar putea să nu îți fi ales foarte bine prezentarea mesajului. De-asta publicul lor o să prefere să dea din fund pe muzica lui Puya, pentru că Puya reușește să îi spună ceva ce înțelege pe un fundal muzical acceptabil.
Albumul Stop Cadru nu sună rău, dar audiția e complicată ca o fractură mentală pentru că dacă vrei să urmărești ceea ce au băieții de spus ajungi să dai rewind din două în două secunde. „Serios? Ce a spus aici? Are sens ce zice?”. Sunt sigur că vor exista fani care chiar o să încerce să digere tot ce au de spus autorii acolo, însă cred eu că Stop Cadru sunt depășiți de forma de exprimare aleasă. Nu reușesc să-și înțeleagă auditorii, și ei o să-i abandoneze aproape instantaneu ca pedeapsă. De ce să se chinuie? Când o să termine de ascultat albumul o să vină la ei ca Nea Căpșună să zică: „Frumos ați cântat, băieți, în ce limbă a fost asta?”. „Cronocid” nu comunică nimic, iar faptul că titlul e o referință complicată la omorâtul de timp nu ajută deloc.
Aș vrea să dezbat ideile pe care le expun ASC și Crypto în piesele lor. Mi-ar fi imposibil; chiar și textul scris e incredibil de greu de urmărit. De-asta eu cred că se poate face hip-hop mai ușor de înțeles și de ascultat. Și poate că ar trebui.