Diacritice. Da. Din nou

Pentru că nu vrem să ajungem să recităm aşa (link de la Cristian Adam):

trebuie să nici nu scriem aşa.

E  chiar atît de greu să scriem cu caractere româneşti? Experienţa îmi arată că nu; şi am explicat-o în cele cîteva articole pe care le-am scris despre subiectul acesta. Revin însă cu cîteva resurse suplimentare pentru cei care sunt rătăciţi pe calea diacriticelor.

Am descoperit, tot prin Cristian Adam, grupul de discuţii despre diacritice: http://groups.google.com/group/diacritice/, şi am redescoperit http://diacritice.com, una din resursele foarte utile cînd ai un text de transcris din româna nouă în româna veche (adică cu diacritice). Dar, şi mai interesant, am descoperit un wiki foarte interesant despre cum anume poţi supravieţui româneşte în internet. Site-ul este: http://i18n.ro/ şi conţine, printre altele, informaţii despre:

Închei cu un singur gînd: limba română este cea în care gîndim, vrem, nu vrem, majoritatea lucrurilor pe care le facem. Limitîndu-ne din comoditate capacitatea de expresie în propria limbă ne limităm capacitatea de a crea şi a ne dezvolta pe plan personal.

Notă de subsol: Pentru cei care nu ştiu, i18n este “Internationalization”, adică i urmat de 18 caractere şi terminat cu n

PS: am uitat unul din cele mai importante motive pentru care din nou am atacat cu diacriticele. Pentru cei neinteresaţi, motivul vine de aici, şi conţine motive pentru care voi, cei neinteresaţi, ar trebui să fiţi interesaţi 🙂 : http://groups.google.com/group/diacritice/browse_thread/thread/b79b27b4b8f4629f?pli=1

Comments

Diacritice. Da. Din nou — 1 Comment

  1. Adevarul e ca e foarte dificil sa scrii cu diacritice dupa ce te-ai obisnuit altfel. Folosesc computere de prin ’91-’92 si e ceva vreme deja. E greu sa schimbi obiceiurile (stiu de cand m-am angajat ca tehnoredactor 2 saptamani si a fost un iad ăîșț, plus ca dupa ce m-am obisnuit cu ele nu mai gaseam semnele de punctuatie si parantezele).