Diacritice. Da. Din nou

Pentru că nu vrem să ajungem să recităm așa (link de la Cristian Adam):

trebuie să nici nu scriem așa.

E chiar atît de greu să scriem cu caractere românești? Experiența îmi arată că nu; și am explicat-o în cele cîteva articole pe care le-am scris despre subiectul acesta. Revin însă cu cîteva resurse suplimentare pentru cei care sunt rătăciți pe calea diacriticelor.

Am descoperit, tot prin Cristian Adam, grupul de discuții despre diacritice: https://groups.google.com/group/diacritice/, și am redescoperit https://diacritice.com, una din resursele foarte utile cînd ai un text de transcris din româna nouă în româna veche (adică cu diacritice). Dar, și mai interesant, am descoperit un wiki foarte interesant despre cum anume poți supraviețui românește în internet. Site-ul este: https://i18n.ro/ și conține, printre altele, informații despre:

Închei cu un singur gînd: limba română este cea în care gîndim, vrem, nu vrem, majoritatea lucrurilor pe care le facem. Limitîndu-ne din comoditate capacitatea de expresie în propria limbă ne limităm capacitatea de a crea și a ne dezvolta pe plan personal.

Notă de subsol: Pentru cei care nu știu, i18n este „Internationalization”, adică i urmat de 18 caractere și terminat cu n

PS: am uitat unul din cele mai importante motive pentru care din nou am atacat cu diacriticele. Pentru cei neinteresați, motivul vine de aici, și conține motive pentru care voi, cei neinteresați, ar trebui să fiți interesați 🙂 : https://groups.google.com/group/diacritice/browse_thread/thread/b79b27b4b8f4629f?pli=1