Diacritice

Cum vă spuneam într-o postare mai veche, chiar dacă eşti pe internet nu înseamnă că trebuie să-ţi stîlceşti limba mamă. Nu de alta, dar de bine de rău, limba română e limba în care gîndeşti – iar procesele cognitive din toată viaţa ta vor fi influenţate de ea.

Ştiu că e uşor să zici că engleza va înlocui toate limbile astea oribile care există pe pămîntul ăsta, dar pînă atunci ţin să vă reamintesc că engleza e bătută fără drept de apel de dialectul mandarin de chineză, şi se luptă din greu cu spaniola. Aşa că să lăsăm meciurile lingvistice să se desfăşoare în pace şi să ne reîntoarcem la limba noastră românească.

În primul rînd, prima formă de respect ar fi să o scriem corect. Fără k-uri nenecesare, fără dezacorduri, ştiţi voi. Apoi, să folosim diacriticele. Nu e nici o ruşine să le foloseşti, şi vei observa că oricum eşti în urmă dacă nu o faci.

Nu te speria, există două ajutoare în sensul ăsta. Primul ajutor este o aranjare pe tastatură a tastelor – ştiţi cu toţii că aranjarea implicită din windows a diacriticelor e absolut tîmpită, dar există o soluţie. Tasta ‘AltGr’ sau ALT din dreapta, care poate avea o cu totul altă funcţie decît cea din stînga, şi care poate să dea următoarele combinaţii:

  • ă – ALTGr-a, Ă – ALTGr-A
  • ş – ALTGr-s, Ş – ALTGr-S
  • ţ – ALTGr-t, Ţ – ALTGr-T
  • î – ALTGr-i, Î – ALTGr -I
  • â – ALTGr-q, Â- ALTGr-Q

Layout-ul pentru windows îl puteţi descărca de pe site-ul lui Secărică: http://www.secarica.ro/html/ro_kbd_winxp.html. Atenţie, însă, selectaţi ‘Romanian for programmers’ – pentru că programatorii au fost primii care s-au plîns de abuzurile oribile săvîrşite contra limbii române ;).

Dacă sunteţi pe Windows, şi tot aţi făcut treaba asta, puneţi-vă şi patch-ul lui Cristian Adam pentru Yahoo! Messenger, publicat tot pe site-ul lui Secărică.

Pentru cei care sunt pe Linux, doar selectaţi limba română. Lucrurile sunt mai simple acolo… totul merge ca la carte, nu mai e nevoie de aplicaţii modificate, şi nu aveţi bătaie de cap.

Pentru cei care s-au apucat să scrie text în română, dar nu cu diacritice, mai există un salvator, indicat de Ralu 😉 http://srv.diacritice.com. Site-ul e susţinut de SFERA Online (comunitate de scriitori de SF) care, ca şi programatorii, sunt nişte ciudaţi cu idei bune şi absolut normale (ADICĂ SUNTEM, DA???), şi mai au o urmă de coloană vertebrală. Pentru că un minim de coloană vertebrală e necesar pentru a trăi în lumea asta, şi a-ţi mai şi vorbi limba corect.

Poftă mare la diacritice!!! 🙂

PS: Pe site-ul lui Cristi Adam găsiţi şi ceva soluţii de scoatere a reclamelor din Y!M 9 😉 aşa că poftă şi la messenger 😛

Comments

Diacritice — 30 Comments

  1. Aş adăuga că ghilimelele româneşti sunt de genul „…«…»…”, nu ‘…“…”…’ ca în engleza britanică. 😀

  2. nu am inteles argumentul pentru care ar trebui sa scriem cu diacritice. capacitatile perceptive si de decodare a limbajului sunt surprinzatoare la om. nu cred ca ar trebui sa-l subestimam si sa-i dam totul mura in gura. ce perde limba romana daca cititorul pue singur diacriticele in timp ce citeste?

  3. @catalinar Scriem cu diacritice pentru a ne face înţeles mesajul de către cititor. De exemplu nu poţi deduce exact ce am vrut să spun folosind numai capacităţile perceptive şi de decodare a limbajului următorul text: “Pe un pat sunt doua paturi. Cate paturi sunt in total?”

    Încearcă să citeşti cu voce tare fiecare cuvânt mot a mot, îţi pot spune că este amuzant doar la început.

    Imaginează-ţi ce înţelege o persoană care vrea să înveţe limba română ca limbă străină. Scrie cu diacritice pentru ruşii din republica Moldova! Scrie cu diacritice pentru ungurii din transilvania.

  4. Un alt argument, dincolo de cel lingvistic, este unul de natură intelectuală. Detaliul este important, extrem de important pentru mesajul pe care îl transmiţi. A scrie corect limba în care vorbeşti (pentru că nu vorbeşti fără diacritice) e la fel de important cu a vorbi corect. E un fel de sincronizare mînă-ochi – care dacă nu funcţionează corect poate produce accidente grave. La fel se întîmplă şi la nivel mental – o diferenţă între exprimare şi gîndire care în cele din urmă se va reflecta în viaţa ta socială. Să nu crezi că e singura desincronizare din viaţa ta – ai identificat una, eu te invit să le cauţi şi pe celelalte.
    Ca o notă de subsol, eu cred că un polonez ar muri dacă nu ar avea l-ul tăiat sau un sîrb n-ar avea đ-ul Şi asta zice ceva nu despre naţionalism, ci despre cu totul altceva.

  5. Eu sunt oarecum ofticat de faptul că nu pot să scriu cu șț (pentru că nu se văd pe Windows-urile mai vechi/neactualizate). Nu pot să-i înţeleg pe cei care scriu fara diacritice.

  6. @Botache: te înşeli. 🙂

    «…» sunt folosite în mai multe limbi, inclusiv în română (ca ghilimele interioare). Ghilimelele româneşti sunt cum am spus eu (atât conform academiei – dacă asta are vreo relevanţă pentru tine – cât şi conform practicii).

  7. Ovidiu: unii sunt obligaţi pentru că nu au control asupra maşinii respective de pe care tastează 🙂 Iar alţii pentru că nu cunosc informaţiile pe care le-am postat aici! 🙂

  8. Regulile referitoare la punctuaţie (deci şi ghilimele) se găsesc în „Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie” (publicat de editura Univers Enciclopedic). Cartea este bine-cunoscută şi multă lume o are. Coperta arată cam aşa:

    http://www.smartbuy.ro/cs-photos/products/119078.jpg (primul rezultat găsit cu Google Images, nu-i reclamă 🙂 )

    Pe net nu ştiu dacă se găsesc.

  9. Părerea mea… şi e a mea dom’le… mai bine am scăpa şi de englezisme, de ce e “all of the sudden” aşa de greu să vorbeşti română şi să fii “cool” în acelaşi timp?

    PS: “all of the sudden” se zice chiar mai simplu în română, şi dintr-un singur cuvânt! Las la gândirea cititorului să-l afle 🙂

  10. Nu facem prea bine faţă influenţelor din afară, pentru că am fost slăbiţi din interior. Aşa că nu mai avem puterea de a rezista.
    Nu e un lucru pe care i-l poţi cere unui programator (adică mie) să renunţe la englezisme. Gîndesc şi lucrez în engleză, peste 90% din ceea ce citesc zilnic e în limba engleză.
    Şi desigur, îmi mai recunosc păcatul de a folosi vechea grafie cu î pentru că nu am reuşit niciodată să pricep care e diferenţa între â şi î, şi nici cum se aplică. Şi nici nu am nici o poftă de a face ‘risărci’ (cercetare pentru oamenii răi)

  11. E foarte simplu. La începutul şi sfârşitul cuvintelor se foloseşte î. În rest se foloseşte â. Cu micul chiţibuş că se consideră „început” şi începutul cuvântului care se obţine prin înlăturarea prefixului. Deci se scrie „neînceput”, nu „neânceput”.

  12. Aşa e şi în LISP?
    Recunoaşte că nu are nici un sens regula asta. E absolut artificială. î şi â sunt aceeaşi treabă lingvistic, nu e nevoie de două scrieri diferite ale aceluiaşi sunet.

  13. Ce are de-a face LISP? Asta e regula curentă şi nu văd de ce ar trebui să aibă vreo logică. Regula pe care o foloseşti tu ce logică are? De ce să scrii „român” cu „â”? De altfel, dacă stai să te gândeşti la etimologia cuvintelor, de cele mai multe ori are mai mult sens să scrii cu â, uneori chiar şi la începutul cuvintelor. De exemplu, ai în latină „angelus” si în română „înger”.

  14. @ Ovidiu C: Te inseli. Sunt french si da, sunt folosite in mai multe limbi, inclusiv in a noastra, ca si ghilimele interioare.

    P.S. Te pui cu o fosta studenta de la Litere? :))

  15. Lasă tu limba fonetică, că nu despre ea era vorba. În primul rînd neavînd o cultură scrisă prea îndelungată rostul anumitor cuvinte s-a pierdut. Nu mă mai interesează că angelus a devenit înger, dar mă interesează faptul că s-a complicat artificial scrierea fără nici un motiv. Dacă s-ar preda fonetica din clasa I atunci ar fi altă treabă.
    Diferenţa dintre î şi â nu există – a tîrî, a târî, a tîrâ sau a târâ sunt cam aceleaşi lucruri, deşi â mă face să pronunţ mai degrabă spre ă decît spre î – care e sunetul real. Şi exemplele lui Pruteanu sunt destul de clare şi de bun simţ.
    Nu mă bat cu nici un pumn în piept 😉 Poate doar cu faptul că scriu cu diacritice.

  16. De acord, diferenţa dintre î şi â nu există. Ambele denotă sunetul /ɨ/. Dar după cum spuneam, asta este doar una dintre ciudăţeniile limbii române. Scrierea în limba română a evoluat atât de rapid de pe la 1800 încoace încât mi se pare puţin exagerat să afirmi că o variantă este mai „corectă” decât altele. Tot ce ştiu este că există o variantă oficială şi, bună sau rea, cred că aia este cea care trebuie folosită. Regula asta este doar o decizie arbitrară dintr-un lung şir de decizii arbitrare. Nu mi se pare normal ca o parte din populaţie să scrie cu â şi alta parte să scrie cu î, având in vedere că este vorba de aceeaşi limbă. Mai ales că unii scriu cu î mai mult din comoditate/obişnuinţă decât din convingere. Chiar tu ai zis că ăsta este motivul pentru care foloseşti grafia veche.

  17. Pe mine arbitrariatul ăsta mă cam seacă. Sunt lucruri care s-au făcut de pe la vreo 1800 şi lucruri care s-au făcut doar de dorul lelii.
    Ăsta e unul din ele. Eu am învăţat limba română într-o formă care era stabilă de cîteva zeci de ani, şi de la forma asta stabilă doar s-a aberat. Limba română aşa cum era în 1992 era foarte bună şi stabilă.
    Tu ce sistem de operare foloseşti?

  18. Folosesc Ubuntu 7.10.

    Despre stabilitate… timpul curge acum în favoarea noii grafii. În fiecare zi copiii învaţă la şcoală că se scrie cu â, nu cu î. Peste câteva decenii grafia cu â va fi „stabilă”, iar cea cu „î” va fi o relicvă a trecutului. Asta dacă nu se schimbă iar ceva.

  19. Vroia bolthead să afle cum se numeşte LISP OS 😛 😀
    Oricum, sărbători fericite, şi să ne auzim de-ale bune la anul şi la mulţi ani!!! 🙂

  20. Eu unul numesc scrierea cu â un regres ce ar trebui corectat, zău. Şi daca nu e atât de fonetică pe cât se vrea limba asta, atunci înseamnă că e timpul de o reformă de scriere care să mai corecteze din greşelile pe care le spui chiar tu.

    Dar pe de altă parte, nu sunt de acord cu accentele semi-vocale şi altele, e un punct la care fonetismul trebe să se oprească… şi oricum, urăsc scrierile nefonetice, de altfel se stie că mai toţi americanii nu ştiu să scrie fără un spell checker.