Din nou despre analfabetismul funcțional

Am scris în 2014 despre analfabetismul funcțional, și spuneam acolo că unul din șapte oameni din Statele Unite sunt analfabeți funcțional. Nu aveam o statistică pe România. Acum avem, și arată exact cum mă gândeam că va arăta, îngrozitor.

42% dintre elevi sunt analfabeți funcțional, spune studiul comandat de Coaliția pentru Dezvoltarea României. Ce e amuzant e că articolul de la Digi24 e scris de un analfabet funcțional care afirmă, în titlu, că 42% din români sunt analfabeți funcțional. Ceea ce ne arată puterea de penetrare în societate a fenomenului. Ar fi interesant să se facă un studiu la toate categoriile de vârstă, să aflăm care sunt cifrele. Mă aștept la o cifră mult mai mare, care ar explica câteva din problemele societății românești. Poate 60%, poate 70%.

În caz că vă întrebați, media la nivel european este de 18%, și există un plan de reducere la 15%. România nu are niciun plan, probabil că nici nu are nevoie, noi doar suntem cei mai tari din Europa, nu? Citesc comunicatul de presă al Coaliției pentru Dezvoltarea României și îmi dau seama că nu avem nicio șansă. Lucrurile pe care le propun ei sunt vorbărie goală, nu au nicio soluție. Și mă întreb de unde ar putea veni o soluție alternativă. De la Ministerul Educației? Amuzant.

Nu e ca și cum s-ar putea face ceva concret, mai ales în situația noastră. La conducere nu suntem în stare să aducem decât penali, corupți sau incompetenți. Cum nu am fost crescuți cu valori precum civism, e imposibil să facem noi, cetățenii, ceva programe de „realfabetizare funcțională”, pentru că nu ne pasă de cei din jurul nostru. Cel mult, putem să facem un efort individual pentru a ieși din situația aceasta. Doar că, mergând pe raționamentul expus de Dunning și Kruger, s-ar putea să nu ne dăm seama dacă suferim de o astfel de afecțiune.