Un documentar despre Ceaușescu

Am găsit din click în click pe youtube un documentar de o oră despre Ceaușescu: despre cum i s-a clădit imaginea, adevărul despre el și Leanța, și, evident, cîțiva foști activiști care încercau să o dea moderat devreme în anii de după revoluție. Ca toate documentarele despre revoluție și Ceaușescu trebuie luat cu mult scepticism; însă majoritatea datelor despre trecutul lui sunt reale. La final, un pic de snuff cu moartea lui.

Nu o să intru în discuție despre cît de necesară a fost moartea lui Ceaușescu la revoluție. În sceneta regizată de Iliescu și prietenii lui Ceaușescu trebuia să moară, altfel spunea nume și ne arăta niște chestii care au fost regizate. Pe de altă parte, e instructiv să vedem cele două părți ale discursului din 21 decembrie 1989. Întotdeauna cînd se vorbește de revoluție se arată acest prim videoclip:

Urmat de un elicopter care pleacă. Nimic mai fals. Acest discurs e din 21 decembrie, și este urmat de cuvîntarea propriu zisă, după ce masele ‘din față’ și difuzoarele au continuat să acopere ceea ce se petrecea în realitate în piață. Evident, nu poți să nu te gîndești că Ceaușescu a fost trădat din interior, că doar un nebun se pune să organizeze demonstrații populare cînd lumea deja aflase ce se întîmplase la Timișoara. Chiar și-așa, în 21 decembrie, chiar dacă se vorbea despre ce s-a întîmplat, oamenii nu erau foarte determinați să facă ceva în privința asta.

Rămîn semne de întrebare privitoare la panica stîrnită în mulțime pe 21 decembrie. Rămîn semne de întrebare în privința actorilor din spatele revoluției. Rămîn semne de întrebare în privința grabei cu care a fost executat Ceaușescu.

Mai avem loc de ură pentru Ceaușescu? Poate că da, poate că nu. Nu-mi dau seama, pentru că problema adevărată era sistemul. Milioanele de oameni angrenate în sistemul care te punea la pămînt și îți închidea gura, care-ți interzicea dreptul la viață. Pe ei îi urăsc. Iar ei, acum, ne conduc. Ei, fiii lor.

Am mai găsit tot pe youtube restul discursului de la 21 decembrie. A fost dat de OTv, probabil într-o campanie de strîngere de public tovărășesc. Acolo zice niște chestii interesante, precum chestiile cu măririle de 100 de lei (suntem victime ale montajului, nu se aud fluierături pe măriri, nu se oprește discursul acolo). Zice de spioni străini, zice de construcția socialismului (s-a auzit PSD, Bumbeș, Crăciun? și el tot socialism clădea). și de “democrația noastră muncitorească” (întotdeauna am avut o democrație originală). Cu o zi înainte vorbea de ce spune la radio Budapesta. Zice lucruri grele acolo.

Și el lupta tot pentru pace, tot pentru eradicarea sărăciei, ținînd România în cea mai neagră jumătate de secol din istoria ei. Mulți îl văd ca pe un profet al ‘lumii noi, rele, capitaliste’. Se ia acest clip pentru referință:

Faptul că e un premergător al mișcării Occupy nu înseamnă decît un lucru: și Occupy, ca și protestatarii de profesie de azi, au fost educați de Moscova. Nu neapărat la Moscova, nu mai fac ei greșeli așa mari. Dar tot Moscova împinge aceleași idei și acum. Aceleași idei evident false, iar România anilor ’90 ne-a demonstrat cît de jos ne plasam de fapt. În țara orbilor, chioru’i împărat.

Încercarea recentă de a-l transforma în erou mi se pare de o vulgaritate exagerată. Diverși demagogi îl folosesc pentru diverse scopuri; dar cert e că rămîne unul din marii tirani ai acestor meleaguri. Da, Ceaușescu nu ne-a asuprit pe toți, dar sistemul pe care l-a construit a făcut-o, și încă o mai face într-o formă sau alta.

Numai niște nebuni pot susține că România comunistă a fost mai bună. Nici măcar România lui Iliescu sau cea a lui Constantinescu nu au fost prea grozave… Dar să nu intrăm în zona asta.

PS: Pentru că anul viitor e electoral, și toată lumea o să spună: “ne-am săturat de ‘escu'”, nedîndu-și seama că vor să-l pună pe micul Titulescu pe post. Gheorghiu-Dej v-a fost mai bun?

Comments

Un documentar despre Ceaușescu — 3 Comments

  1. Pingback: De unde ne cumpărăm Brad de Crăciun? | Dealul Melcilor

  2. asta-i rezultatul revolutiilor traite la televizor: toti se dau specialisti in istorie.
    ma rog, fiecare avem piticii nostrii pe creier.