Doi ani de la Colectiv

Îmi amintesc destul de bine momentul. Era noapte, eu n-aveam somn, și pe la ora 3 eram pe net. Am văzut o glumă nepotrivită spusă de o amică bună și oameni care urlau la ea. După asta, am dat scroll – și am văzut postare după postare.

Țin minte voci de influenceri care îmi explicau mie că nu am cum să simt ceva legat de Colectiv, că nu știu despre ce vorbesc – „provincia să tacă” zicea curajos un astfel de moralist. Dar Colectiv a fost ceva mai mult decât ei – și ceva mai mult decât ce plâng oamenii acum.

Pentru mulți, Colectiv a însemnat o rupere din mediul artificial construit pe Facebook și un contact dur cu realitatea. Mulți au învățat atunci că nu au înțeles nimic din „Moartea domnului Lăzărescu” – au învățat despre kafkianismul birocrației românești, și despre cum toată lumea își justifică incompetența și furturile cu minciuni. Au învățat, de fapt, cine îi conduce.

Ne-am revoltat atunci și l-am dat jos pe Ponta. Nu știu dacă eram real pregătiți să punem pe altcineva în loc. Ardeleanul molcom din Cioloș nu a făcut nimic mai departe de anul care i s-a dat – un an în care oamenii s-au putut calma și au putut reveni în mediul lor sigur, construit artificial pe Facebook.

Acum, doi ani mai târziu, lucrurile arată mult mai întunecat pentru cei care au simțit în inimă drama de la Colectiv. Nimic nu s-a schimbat. Se fumează mai puțin, dar cluburile la fel de periculoase sunt. Se fură la fel de mult din spitale. Șansa să mori de la o infecție din spital e în continuare mai mare decât să mori de la ceva contractat de altundeva. Eram nepregătiți, ne-am îndreptat ura în direcția greșită și iată că nimic nu s-a schimbat.

Articolul ăsta nu se vrea un bilanț. Cel mult vreau să fie o sursă de întrebări. Sub imperiul sentimentului am luat cea mai bună decizie? Am schimbat ceva în noi, în cei din jurul nostru, în societate? Sau ne-am întors la mediul artificial dar din ce în ce mai „sigur” din punct de vedere al ideilor pe care ni l-am format în social-media?

Eu cred că, la fel ca după fiecare hashtag mai contondent, ne-am întors la a fi aceiași. Nu am făcut nicio schimbare. Și cei care au făcut-o, cred că nu mai au vreme să vorbească despre asta. Au lucruri mai bune de făcut.

Pentru mine, tragedia de la Colectiv nu e tragedia a 64 de oameni care au murit, și a supraviețuitorilor afectați pe viață. Nu îi cunosc, mi-e greu să empatizez cu ei. Tragedia reală de la Colectiv e că o generație a dat atunci nas în nas cu realitatea, s-a zbătut un pic după care s-a calmat rapid și a redevenit obedientă, și-a continuat pe același făgaș. Tragedia de la Colectiv e că doi ani mai târziu, cei mai mulți dintre noi simțim că nu s-a schimbat nimic.