Domnul Olanda a înnebunit…

… sau era nebun dinainte, și francezii l-au votat doar de dragul de a-și da cu firma în cap. După ce a pus o taxă de 75% pe averi (ura! o să urle ăia care nu plătesc taxe, nu intru în polemici), Mademoiselle Hollande se bagă și unde nu-i fierbe oala, adică în Internet. 

Google a fost de curînd dat în judecată de presarii francezi pe motiv că ei merită să primească bani ca să fie promovați de Google. La care Google a zis: mă, eu vă scot rezultatele din căutări, ca să nu vă încalc copyright-ul, da? Presarii francezi nu s-au lăsat mai prejos și au zis că Google e nașpa. Sau ceva de genul.

Acum domnișoara Olandă se bagă unde nu-i fierbe oala, adică în conflictul comercial dintre presa franceză și o companie privată. Probabil dorește să naționalizeze presa, ca orice comunist care se respectă; sau poate vrea 75% din veniturile mondiale ale Google ca să-și echilibreze bugetul, mai știi? Oricum, situația e aberantă. Pentru că nu suntem aici doar ca să bîrfim, să explicăm situația mai clar.

Pentru a părea ca și relevante în rezultatele motoarelor de căutare, anumite site-uri duc la extrem metodele numite SEO (search-engine optimization, optimizare pentru motoare de căutare). SEO nu e un lucru ilegitim; ideea e ca motoarele de căutare să înțeleagă mai bine pentru ce subiecte site-ul tău e relevant. Însă intrarea marilor consumatori de bani din publicitate pe piața online a adus abuzuri extraordinare în domeniul SEO.

Speranța lor este că vor atrage click-uri de la oameni, și prin afișarea paginii lor vor încasa un ban în plus de la oamenii care își fac publicitate prin site-urile respective. Metodele sunt abjecte: de exemplu, fac site-uri false care de fapt sunt irelevante pentru utilizatori (GSP, par example, vezi poza). Pentru a le detecta e nevoie de intervenție umană, și uneori, schimbări majore în algoritmii de indexare.

Una din cele mai simple metode, pe care Google o folosește, este de a introduce în căutarea propriu-zisă o secțiune relevantă pentru termenii de căutare din site-ul indexat. Acea secțiune te ajută pe tine ca utilizator să îți dai seama dacă într-adevăr site-ul indicat este relevant pentru tine sau este un dicționar englez-român pe site-ul unui ziar de sport. Însă presarii francezi nu sunt de acord cu asta, și au început să ceară bani, considerînd că ceea ce face Google este de fapt încălcarea copyright-ului lor. Evident, nu e, asta în afara cazului în care articolele lor au două rînduri (ceea ce nu e neîntîlnit, presa românească trăiește din știri de două rînduri, cu un titlu mai lung decît știrea propriu zisă).

Google a răspuns la treaba asta cu: “ok, vă scoatem rezultatele din căutările noastre”. Evident că o astfel de mișcare va fi foarte rea pentru cei care aleg să-și protejeze articolele așa: ziarul britanic ‘The Times’ a dat drumul la căutări după ce inițial ceruse să fie de-listat din motoarele de căutare pentru că 30-40% din vizitatori veneau din motoarele de căutare. Soluția pentru presa franceză e foarte simplă: să se delisteze din Google și să se descurce singuri. Dar în această situație, singurii care ar avea de suferit ar fi ziarele însele.

Cu alte cuvinte, ceea ce cer francezii este să fie plătiți ca ei să poată fi plătiți. M-am gîndit să fac o paralelă ca să explic mai bine situația; dar situația asta e atît de aberantă încît nu am găsit nici o paralelă bună. Recunosc, francezii sunt niște inovatori în materie de cerut bani, vezi treaba cu 75%.

Așa că nu e de mirare că Hollande se bagă în ceea ce e de fapt un conflict comercial. Dacă Google cedează șantajului, singurii care cîștigă sunt presarii francezi, ceea ce este împotriva oricărei rațiuni economice. În orice economie schimbul între două entități trebuie să fie avantajos pentru ambele părți, altfel un astfel de schimb e nesustenabil. De-asta cînd mergem la magazin să cumpărăm pîine noi dăm bani (o resursă de care magazinul are nevoie), nu primim bani ca să luăm pîinea. Dar logica comunistoidă a Holandezului este că toți banii trebuie să ajungă sub supravegherea statului, iar munca trebuie taxată suplimentar. Ai tupeu să muncești ca să cîștigi mai mult? Pac! 75% din venituri nu mai sunt ale tale! Mai miră pe cineva că oamenii fug din Franța ca să nu fie taxați?

Franța se pare că vrea să fie un pionier în adoptarea celor mai restrictive legi la adresa libertăților cetățenilor ei. Legea HADOPI este un început ideal pentru coșmarul lui Orwell fie și numai pentru că o agenție de stat este informată despre absolut tot traficul pe care îl faci, despre ce conține și despre drepturile tale asupra datelor pe care le transferi. Pentru a fi mai clar, închipuiți-vă că atunci cînd vorbești la telefon cu un prieten ești obligat să primești un al treilea participant la discuție, angajat al statului, care să consemneze dacă nu cumva spui vreo minciună sau vorbești despre ceva despre ce n-ai voie.

Pentru români e simplu. Am mai avut asta. Hipsterul consumator de Apple și Starbucks nu prea își mai amintește, și crede că comunism/socialism înseamnă un iPhone pentru fiecare. Nu prea e așa, copii dragi. Dar în fine, deviez.

Fiecare pas pe care îl face Franța în direcția comunismului ăsta a la Hollande este dăunător nu doar pentru Franța. Parisul s-a obișnuit să se izoleze; sunt celebri francezii pentru protecționismul exagerat la adresa limbii franceze, cu niște inovații lingvistice extraordinare pentru a adopta o nomenclatură paralelă termenilor anglofoni din IT, de exemplu. Mă miră că nu și-au inventat un limbaj Ç paralel cu C-ul, care să traducă toate construcțiile anglofone în franceză (pour în loc de for, rien în loc de void, cerveaux français în loc de NULL, etc.).

Oricum, dorința asta izolaționistă desprinsă din Orwell e naturală; probabil curînd, pentru protejarea mintilor franțuzești o să se interzică orice import cultural, incluzînd 1984, ca să poată să îl implementeze cum trebuie, Mille-neuf cent quatre-vingt quatre. Și dacă tot e la subiectul ăsta, poate Hollande face o vizită de lucru în România, la Aiud sau la Sighet, să vadă cam cum s-ar putea reduce eventuala opoziție la tăcere. Mai departe, taxare 101%, ca în comunism (că deh, 1% trebuie să-ți rămînă și ție să ai ce mînca, care va să zică).

Allez les blues!!!

Comments

Domnul Olanda a înnebunit… — 10 Comments

  1. Motivul pentru care Hollande a fost ales e ca francezilor nu le-a placut Sarkozy ca persoana. Nu ca politica, ci ca persoana … auzi la el Sarkozy sa nu bea vin, etc.

    Ma rog, din punctul meu de vedere, asta-i una din problemele fundamentale ale democratiei.

    • 100% de acord. Astea sunt punctele în care democrația nu funcționează, pentru că toți participanții nu sunt la fel de capabili să analizeze situațiile și pentru că charisma e mai importantă decît platforma.

  2. cam pe acelasi model ca si la noi, din doua rele il alegi pe ala mai mic. sau, oricum, votezi cu oricine numai sa scapi de ailalti…

  3. Pingback: De ce sunt francezii leneși? | dorinlazăr.ro