Două efecte ale corupției Microsoft în România

Povestea asta o am în minte de pe 29 septembrie, de când DNA-ul a cerut să înceapă urmărirea penală pentru 9 foști miniștri. M-am întrebat dacă chiar vreau să scriu cuvintele de mai jos, pentru că nu am nici informații noi, confidențiale sau interesante.

În 1998 (ce bătrân sunt) intram în facultate. Nu am habar dacă vă amintiți cum erau lucrurile în 1998, ce sărăcie era, ce mizerie morală și ce haos. Eu îmi amintesc de anul acela ca fiind scos din comuna primitivă, de-un primitivism sălbatic.((Am intrat la facultate cu speranțe mari. Mă așteptăm să fie un for pentru cultivat intelectul, pentru hrănit sufletul, un loc pentru a deveni un cetățean mândru al României. Credeam că facultatea o să-mi dea răspunsurile de care aveam nevoie, și, într-un fel, a și făcut-o. Dar nu așa cum mi-aș fi dorit eu.
Singurul lucru pe care mi l-a dat facultatea a fost accesul la calculatoare. Și după ce am stat pe junghiurile din PII8 am aflat că exista un laborator, PII5-ul, care avea calculatoare Compaq la 250MHz. Nimeni nu intra în laboratorul respectiv; calculatoarele erau sub cheie. Mai intram uneori, dar foarte des nu eram lăsați să le pornim. Nu am priceput niciodată reticența profesorilor de informatică de a da drumul la calculatoare, dar în ‘98 a fost o experiență extrem de frustrantă să fiu lângă un calculator și să mi se interzică să-l pornesc pentru a asculta prelegeri plictisitoare.
Motivul pentru care această secvență e notă de subsol e pentru că aș fi prelungit începutul articolului în mod neproductiv))

Un an mai târziu, după ce toată vacanța de vară și în perioada dinainte de vacanța de vară am hărțuit laborantul încercând să furăm cât mai multe ore la calculator, mi s-a propus să mă angajez la facultate ca laborant. Am acceptat și a fost unul din cele mai bune lucruri pe care le-am făcut în viața mea. Vreme de aproape doi ani am fost angajat la stat, o experiență pe care nu o voi mai repeta în aceeași formă.

Primul lucru pe care l-am observat era că nimeni nu știa ce să facă cu toate calculatoarele. Serios, eram la o facultate de informatică la care profesorii se fereau să pornească calculatoarele, speriați, probabil, că discursul plin de inexactități((greșeli grosolane)) le va fi refutat.

Primul pas a fost să reinstalăm pe calculatoarele respective (cele mai bune erau niște Compaq la 250MHz, 256MB de RAM) Windows NT. Serios, pentru vremea respectivă calculatoarele respective erau absolut geniale… exceptând sistemul de operare. Dar de ce s-a instalat Windows NT? Facultatea deținea licențe pentru Windows 95 SE, care veniseră cu calculatoarele propriu zise. Facultatea însă a cerut să cumpere alte licențe, de Windows NT.

Veți spune, așa cum mi s-a spus și mie, că e vorba de softul de învățare, softul necesar pentru a se preda orele. Însă:

  • Profesorii evitau să lase accesul elevilor la calculatoare. Multe examene care ar fi trebuit să fie practice s-au dat lângă tastaturi, scriind pe foaie.
  • Softul pe care îl foloseau pentru învățare era furat. Borland C++ (nu Turbo C++, varianta ‘free’), Delphi (nu Visual Studio, cum ziceam, profesorii erau niște vizionari), Matlab (nici ăsta nu era free) și mai erau câteva lucruri care, la fel, veneau cu crack-ul, sau cu un kit care se punea pe N calculatoare.
  • Nimic din ceea ce se preda nu justifica softul folosit. C/C++ se putea face pe Linux fără nicio problemă. Programare vizuală? Gtk era mai mult decât suficient. Matlab? Exista, la fel, o alternativă open-source: Octave

Calculatoarele fuseseră îngenunchiate numai cu instalarea de Windows NT (varianta de server). Ce să mai pornești Delphi? Ce grafic să faci în Matlab, că îți crăpa dacă îi dădeai mai mult de 40 de noduri.

Așa că într-o după-amiază de primăvară (cui îi păsa că făceam ore suplimentare? Eram entuziast) m-am pus să construiesc o soluție de rețea cu Linux. Pe câteva janghine am făcut un sistem cu autentificare prin NIS+ (oribil), și chiar le făcusem să booteze din rețea. Am încercat să facem ceva să meargă, dar, evident, ‘utilizatorii’ s-au speriat când au văzut că nu își pot citi e-mailul în interfața grafică cea mai oribilă de pe lume. De fapt, au fost terifiați de ideea că ar trebui să învețe ceva nou, dar asta e altă poveste.

În cele din urmă a existat o rețea de Linux, băgată pe gât de noi, laboranții (eu și Raul, adică). Toată lumea s-a ferit de ea, dar ea a existat. Se putea face programare, se putea face și simulare cu ceva clonă de Matlab, și se puteau face multe lucruri. Vremuri frumoase.

Ce se întâmplase? Să recapitulăm: foloseam licențele de Windows NT SERVER pe toate calculatoarele care reușeau să ruleze NT. Foloseam soft fără licență pentru a compensa faptul că nu prea mergeau alternativele open-source pe Windows. ((A fost un aranjament ideal pentru Microsoft, care sunt curios câte licențe a vândut cu ocazia asta. Nu numai asta, dar a și construit un mediu în care oamenii de IT au devenit dependenți de singurul mediu de operare al calculatoarelor pe care l-au văzut vreodată.))

Sunt două efecte directe ale corupției din IT din perioada respectivă. Primul: Intermediarii Microsoft au devenit pentru multă vreme singurii ofertanți de software pentru tot ce înseamnă statul român, nu doar mediul academic. Și asta pentru că nimeni nu știa că mai există și altceva decât produse Microsoft. Pentru Microsoft, faptul că ne-a lăsat să ne jucăm de-a pirateria multă vreme a fost un lucru extraordinar de profitabil financiar.

Al doilea efect ceva mai subtil a fost că IT-ul român a fost populat de o sumedenie de nulități, la toate nivelurile. Mă refer și la nume din Parlamentul României, care ne-au condus partea de IT în cel mai ignorant și corupt mod posibil, dar mă refer și la talpa IT-ului, programatorul mic, care nu e în stare să se dezlipească de soluțiile ineficiente cu care s-a obișnuit, și asta pentru că îi e în mod natural frică să construiască o soluție originală. Pentru că nimeni nu l-a lăsat, pentru că i s-a dat peste mână când a venit cu o soluție originală. Pentru că un mediu corupt i-a impus cum să gândească, care sunt uneltele cu care are voie să lucreze, și a lucrat cu ele.

Lucrurile s-au mai schimbat azi, viața e ceva mai scumpă, oamenii gândesc ceva mai mult și văd lucrurile ceva mai clar. Oamenii costă ceva mai mult, încep să pună întrebări, încep să vorbească. E păcat însă de cele câteva generații de programatori care au pierdut șansa la o educație mai valoroasă, doar pentru că niște demnitari de stat au înlesnit înavuțirea unor infractori.

Și închei cu o remarcă amară, un citat de pe site-ul Microsoft:

Microsoft prohibits corruption of government officials and the payment of bribes or kickbacks of any kind, whether in dealings with public officials or individuals in the private sector.

Ce trebuie înțeles de-aici e că nu Microsoft e de vină pentru corupția statului român. De vină sunt șmecherii pe care i-am votat, cei pe care i-am ignorat, inepții care au ajuns în funcții de conducere. Și noi, pentru că atâta vreme am tăcut.

Și da, sunt absolut sigur că Microsoft, Siemens, HP, IBM, Oracle și ceilalți giganți IT care au vândut către statul român nu sunt corupți, și nu au ca și strategie de business coruperea decidenților.