Dr. Strange (2016)

Doctor Strange nu e un film slab, dar îi lipsește un ingredient important pentru a fi un film bun. Îi lipsește caracterul.

Și nu, nu traduc prost „personaj” cu „caracter” – ci fix caracterul e cel care îi lipsește. Este excepțional din punct de vedere grafic, este bunicel din punct de vedere al poveștii (la nivel de comic book, ce vreți?) și este acceptabil și din punct de vedere al personajelor – Cumberbatch joacă excelent. Doar că la sfârșitul poveștii nu mi-a păsat de niciun personaj. Sunt sigur că o să mai apară într-un film, dar chiar nu-mi pasă. M-am distrat un pic, dar nu suficient cât să zic că „mai vreau să-l văd o dată” sau „ah, de neuitat secvența X”. Poate m-a amuzat un pic, un pic de tot, mantia. Poate aia o să îmi rămână în minte la un an după ce am văzut filmul ăsta. În rest, habar nu am.

Și sincer m-am săturat de 3D. Nu, nu aduce o nouă dimensiune, oricât de mult s-ar strădui. Dacă stai un pic mai lateral în sală vizionarea e compromisă. Sunt șanse mari să ieși din sală amețit sau zăpăcit de la ochelarii ăia 3D. Cred că o să încep și eu să evit toate filmele 3D, mai ales că în ultima vreme Marvel face numai chestii d-astea demne de uitare.