Drama elevei exmatriculate de la Bac

O elevă a fost prinsă copiind la bac. Chestie foarte nasoală, suntem cu toții de acord că așa stau lucrurile; nu e deloc plăcut pentru oricine ca o fată de 18 ani, naivă și probabil implicată în scandal fără voia ei să fie dată afară din examen. Dar regulile sunt reguli.

Și sunt de acord cu voi că spectacolul ăsta bizar cu mama care își admonestează fata în public și o ceartă de față cu presa că s-a lăsat implicată în ceva ce ea nu-și dorea să facă, și fără voia ei.

Oh, wait, nu asta s-a întîmplat:

Ce s-a întîmplat a fost că părinții și familia fetei au contestat toate formalitățile legale făcute în această situație, pornind de la ’nu are foaia ștampilă!’, dar sărind peste întrebarea esențială:

„Bă, ai încălcat regulile cu bună știință, sau nu?”

E exact genul de tratament preferențial pe care îl căutăm cu toții în viață. Genul de chestie în care simt că se complace România în general: legile sunt faine, dar să nu mi se aplice mie. Și înțeleg dacă ar fi fost vorba de un aspect legal complicat, de un detaliu care unui nespecialist ar putea să-i scape. Însă în cazul ăsta, detaliul este: nu i-a spus nimeni că nu e ok să dea altora să copieze, sau să intermedieze copierea. Ceea e ce naiv pînă la Dumnezeu dacă nu ar fi minciună sfruntată.

Așa că nu mă impresionează drama unei eleve de liceu care a copiat sau a dat să copieze știind clar ce o așteaptă. Serios, cînd am dat bacul ni s-a repetat de zece mii de ori să nu copiem, să nu dăm la copiat, să ne purtăm în sală de parcă nu ne-am cunoaște. Și nu aveam camere de luat filmat pe noi în 1998, ca să ne dizolve așa de ușor toate posibilele plîngeri.

Mai e un aspect. Articolul vorbește nu de cei trei elevi care au fost exmatriculați, ci în special despre una din cei trei. Nu e vorba de orice elevă, ci de sora unuia din membrii importanți ai unei organizații elitiste românești, Ceata. Nu o să comentez activitatea acestei organizații, nu o cunosc și nu mă interesează foarte tare, așa că nu o să comentez, de exemplu, faptul că Ceata deține site-ul „copiereanuefurt.info” (era un link aici, dar și-au retras arhiva de mailuri de pe mail-archive). Ar fi prea amuzant în context. Ce o să spun este transformarea pe care o are ideea de furt în mintea acestui membru important al organizației. În articolul scris de el, eleva a devenit ‘silitoare’, probabil neprihănită, nevinovată, și, desigur, nu are absolut nicio legătură cu autorul deși poartă același nume. Doar că are, pentru că știm noi că are. Și am o veste nasoală: nu prea contează că eleva e silitoare, din păcate pentru ea există și înregistrarea video.

Bun, acum întrebarea: Ce facem cu cei care copiază? Îi dăm afară din examen? Le plîngem pe la uși profesorilor? Dăm șpaga ca să ignore evenimentul? Ne supunem legii? Asta nici măcar nu sunt întrebări pentru noi, ci pentru părinții elevei și pentru eleva însăși. Eu am cîteva întrebări, totuși:

  1. De ce lumea crede că dacă ești elevă silitoare nu poți să faci niște prostii cît tine de mari? Vorbesc de treaba asta cu copiatul, vorbesc de fata ‘de nota zece’ care a ajuns să fie vedetă porno, etc. Notele mari la școală nu spun absolut nimic despre valoarea ta morală.
  2. De ce lumea nu acceptă că cei apropiați lor ar putea să calce legea voit? În cazul copiatului nu poate fi vorba de o greșeală, ci de intenție. Și pe mine m-au rugat să le dau chestii la bac. Am tăcut și mi-am văzut de treabă. Nu am așteptat să mă ajute nimeni, nu am ajutat pe nimeni. Bacul e examen individual.
  3. De ce lumea ia apărarea fetei? Adică, ok, mama ei sigur că o să îi ia apărarea, e vorba de o mamă, totuși, și o mamă decentă își protejează puiul, nu și-l aruncă în gura lupilor, dar totuși, rămîne întrebarea esențială: De ce nu s-a întors spre fiică-sa să-i dea palma aia pe care o să o simtă o viață întreagă, aia care spune: „ești o proastă pentru că ți-ai sacrificat viitorul pentru niște amiciții care în doi ani nici nu o să mai existe”?
  4. De ce, dar de ce a crezut că scapă cînd știa foarte bine că orice face în sala de clasă e înregistrat? Elevă silitoare, dar cît de prost să fii să mai faci ceva în fața camerelor de luat vederi?

În rest, filmulețul e absolut comic. Cînd începe fata să vorbească, cu „trebuia să merg la medicină” și alte chestii similare, garantez amuzamentul.