Dreptatea lui Vosganian

Vosganian a fost prins cu o prostioară legată de faptul că din cauza autoconsumului nu ajung niște bani la buget. Nu e prima oară când un parlamentar spune lucruri mai puțin inteligente decât poporul pe care-l conduce, dar în cazul ăsta aș prefera să discutăm nu de prostia lui Vosganian (nesancționabilă în fața legii sau în fața opiniei publice inexistente) ci despre ceea ce cred eu că vrea să zică.

Și ceea ce a vrut să zică este că în loc ca oamenii ăștia să se unească să producă ceva folosindu-se de forța de muncă existentă în comunitatea lor încearcă fiecare în parte să-și rezolve problemele de unul singur. E un moment bun pentru o reflecție asupra motivelor pentru care românii sunt atât de divizați încât nu poate să facă ceva pozitiv nici cu omul care locuiește peste gard de el.

Și mă gândesc că primul motiv e că românii nu mai au încredere în oameni, în niciun fel de oameni. Că e vecinul, că e mama, bunica sau nepotul, că e vecinul sau vecina, românii se simt ca pe o insulă pustie, unde nimeni nu îi ajută, doar fiarele sălbatice stau să-i mănânce. Vecinul nu e un om, ci un lup care îți zgârie ușa, care te concurează pentru resurse. Bei cu el, simulezi că ești prieten cu el, vorbești cu el, dar când ajungi în solitudinea casei tale ești în sfârșit în siguranță, și te simți bine să știi că ăla e la câteva ziduri distanță.

Ați putea spune că e nejustificat să se întâmple așa ceva, dar n-o s-o faceți pentru că și voi sunteți fix în aceeași situație. Și voi știți că interacțiunea cu ceilalți membri ai civilizației costă. Că e vorba de rude, de prieteni sau de dușmani, că e vorba de soți sau neveste, de copii sau părinți, cu toții simțiți angoasa asta, pentru că este singura realitate cu care trăim. Cei din jur vor să ne fure, să ne jecmănească, să ne înșele, să ne mintă, să ne tragă pe sfoară. Homo homini lupus. Am ajuns acolo.

Și o să spuneți că materialul uman e de slabă calitate (cu excepția persoanei I singular, evident!), dar nu acesta e răspunsul. O să spun că e vorba de comunism, dar nu ideologia (dar cât să mai dăm vina pe comunism?), ci perioada care acum încearcă să se încheie. Că încă mai suntem în ceea ce numim impropriu comunism, poate pe ultimii ani ai perioadei, poate nu, depinde de cât de tare are de gând să distrugă PSD-ul ce a mai rămas din umanitatea cetățenilor în următorii ani.

Eu cred că e ceva mai mult decât chiar sărăcia, care ar fi un alt motiv pentru care am putea vedea genul ăsta de comportament. E credința fermă că cei din jurul tău ți-ar face rău, te-ar fura, pentru că tu însuți ai face lucrul ăsta. Aici e cheia. Oamenii ăștia sunt lipsiți de încredere fix pentru că ei nu ar putea să aibă încredere în ei înșiși. Așa cum românii se supără când sunt clasificați ca hoți nu neapărat pentru că acuza e nefondată, ci pentru că demascarea este deranjantă. Excepțiile sunt prea rare ca să fie doar dezamăgirea la nivel generalizat. Realitatea e că singurul lucru pe care îl avem în minte e cum să-i șuntăm pe ceilalți.

Așa că e un moment de reflecție. Vosganian, el însuși potențial interlop apărat de clubul select al infractorilor aleși să ne reprezinte, nu zice neapărat rău ce zice. Da, autoconsumul nu rezolvă problemele noastre, doar generează mai multe. Pe termen lung autoconsumul nu e sustenabil pentru o țară care vrea să supraviețuiască. Dar e un răspuns real la o perioadă mai dificilă decât ne dăm seama. Istoricii o să știe să clasifice mai bine și perioada, dar noi de-aici nu avem cum să înțelegem prea bine în ce timpuri trăim pentru că nu știm esențialul.

Partea bună e că există un progres. Văd proiecte, oameni care gândesc altfel, din când în când mai întâlnești un om care să zică o vorbă bună,d ar sunt destul de rari. „Tranziția” ne-a înrăit foarte tare, și am preluat niște curente pe care nu le înțelegem – căci occidentul pe care încercăm să-l copiem se strică într-un fel destul de mult diferit decât noi, dar noi împrumutăm aspectele negative de la ei, amplificând paranoia socială de care suferim cu toții.

Homo homini lupus – an illustration by Ryohei Hase

8 Replies to “Dreptatea lui Vosganian”

  1. excelent articolul, un eseu foarte profund. Aș adăuga că, din păcate, dacă partea de ”homo homini lupus” ni se trage de la comuniști, când partidul ni se uita și-n chiloți cu ochii vecinului și chiar ai partenerului de viață, cea de hoție i-a precedat. Ca dovadă, un citat din Antonescu, din 1941, pe când cică domnea dreptatea și curățenia sufletească ortodox-legionară: ”Este ceva nemaipomenit. Nu ştiu ce să mai fac să îndrept ţara aceasta. De multe ori mă gândesc să introduc pedeapsa cu moartea pentru toate delictele. Este ceva groaznic.
    (…) Mă întreb eu: aceasta este o naţie care poate lupta pentru idealurile ei naţionale? Tâlhari! Şmecheri aici, şmecheri pe câmpul de luptă; dar şmecheria aceasta se repercutează asupra viitorului naţiei! Eu nu mă pot apăra de tâlhari. În Armată se fură din hrana soldatului, se fură din hrana calului, se fură echipamentul…” Subliniez: era vorba de furturi care puteau duce la moartea camaradului, și tot erau generalizate.

  2. Am altă părere – pur și simplu românii nu au habar să înceapă ceva, nici nu prea au avut exemple.
     
    România a cam picat în secolul direct din Evul Mediu sau chiar din neolitic. Buna mea mi-a povestit cum la ei în sat nu se cumpăra decât zahăr – delicatesă – și petrol de lămpaș. În rest își producea fiecare ce avea nevoie.
    Și presupun că majoritatea românilor erau ca bună-mea. Iar când au venit comuniștii cei care avuseseră cât de cât inițiative antreprenoriale ori au reușit să fugă în timp util, ori s-au aranjat cu un sejur la Canal, ori au fost “vânduți”.
    Iar oamenii aduși de la țară și obișnuiți să aibă animale și grădină au continuat așa – cei care și-au permis. Pe timpul comunismului s-a dovedit a fi chiar o idee bună.

    E supărat Vosganian pe găinile din sate? Și acum în oraș, în Bujac, la marginea Aradului se țin porci, am văzut chiar două vaci. De grădini de zarzavat nu mai vorbim. Pruni sunt și pe stradă, în fața caselor. Dar nu cred că pentru că oamenii și-au făcut extrapolări abstracte vizavi de moralitatea vecinilor. Pur și simplu așa au apucat și nu cred că le-ar fi mai bine altfel, nu găsesc să facă ceva mai productiv.
    Și nici școala românească nu ajută prea mult, aș zice că, dimpotrivă, strică țapăn. Cel mult te dresează să faci ce ți se spune și ieși foarte neajutorat când trebuie să te descurci cu capul propriu. Discutam un grup de prieteni astă-vară, subiectul era cel favorit al românilor – presupun – ce am face cu reportul de la loto. Ei bine, în afară de „îmi cumpăr asta”, „mă duc pe acolo” nu ducea pe nimeni capul ce să facă. Doar cumpărat de apartamente și dat în chirie, eventual cumpărat pământ și dat în arendă.
     
    Nu cunosc pe nimeni care să aibă vreo afacere și să-i meargă. Sigur că există afaceri care merg – măcar langoșeriile 🙂 – dar nu-i știu eu pe întreprinzătorii în cauză.
     
    În rest – românii nu au bani, nu au bani să investească și nici să cumpere. Furtul e absolut, parcă nu ai chef să muncești pentru Dragnea, infrastructura e sub nivelul mării. Iar legislația e de vise rele. Am o prietenă contabilă și ne-a povestit ce actăraie de te doare mintea se cere pentru o amărâtă de PFA – cei ce au vrut să înceapă ceva au dat înapoi numai când au auzit de acte. Și că atunci când se schimbă legislația – des – tre’ să meargă la finanțe la metodologie să li se traducă ce au vrut să spună guvernanții în legea nouă.
     
    În condițiile astea pare foarte rațional să-ți crești mâncarea în ogradă.

  3. Mi se pare ca articolul tau si comentariul Elenei au surprins foarte bine imaginea Romaniei actuale si a locuitorilor ei. Nu mai zic popor, nu mai zic neam, ca nu cred ca mai suntem asa ceva. Pe cativa dintre romani ne mai leaga in cate o fratie entuziasmata doar cate o lupta contra, niciodata pentru. Nu mai avem un lider pe care sa-l urmam, nu ne mai mana in lupta nici o idee mobilizatoare constructiva, tot ce facem este sa incercam sa ne adaptam unui mediu care devine din ce in ce mai neprietenos. De cand au venit si astia la putere, mi se pare ca panta toboganului s-a marit, mi-a intrat iar frica in san ca o sa raman fara casa, caci am de platit rate si ce sa vezi, roborul creste, cursul creste, preturile cresc, iar eu la salariu n-am primit nici macar un leu in plus. Mai mult, s-a trezit anaful ca am datorii imense din 2005! Adun atata frustrare, incat o iau personal cand un cersetor imi cere un leu sa-si ia o paine. Parca ma vad pe mine in locul lui, da, asa este.
    Cu ce am gresit fiecare dintre noi?

Comentariul tău