Drumul către libertate: autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord

Să îți scrii memoriile la 21 de ani e cel puțin bizar – dar Yeonmi Park are 21 de ani, și are despre ce scrie. A fugit din Coreea de Nord la 13 ani numai ca să ajungă într-o rețea de traficanți de carne vie din China; a reușit în cele din urmă să-și găsească un drum până în Coreea de Sud. Asta ar fi povestea pe scurt, spusă sec, fără detaliile dureroase cu adevărat.

Cartea e scrisă într-un stil destul de naiv, însă portretul pe care îl face Coreei lui Kim este mult amplificat de viziunea asta copilărească. Primele 100 de pagini sunt o poveste cutremurătoare despre sărăcie și dictatură spusă din perspectiva unei familii un pic mai bogate datorită eforturilor clandestine ale tatălui său (implicat în traficul de metale înspre China). Am reținut un citat care mi se pare oarecum apogeul, să vă faceți o impresie:

Marele efort de colectare a dejecțiilor s-a intensificat în ianuarie, ca totul să fie pregătit pentru perioada de vegetație. În Coreea de Nord veceurile nu erau de obicei în casă, așa că trebuia să ai grijă să nu te jefuiască vecinii în timpul nopții. Unii își încuiau veceurile din curte, ca să nu dea hoții. Profesorii ne trimiteau pe străzi ca să căutăm excremente și să le aducem în clasă. Așa încât daca vedeam un câine făcându-și nevoile pe stradă era aur curat.

Citind mărturia lui Yeonmi îți e imposibil să nu faci paralele cu România lui Ceaușescu și cu zbirii comuniști care ne conduceau (și care ne conduc încă). E imposibil să nu simți o paralelă dureroasă între capacitatea noastră de a accepta abuzurile de orice gen și ceea ce se întâmplă în Coreea de Nord. Mi-e imposibil să nu simt că da, Coreea de Nord e o țară pe care am fi putut să o ajungem din urmă la capitolul cruzime și absurd.

Dar mărturia din Coreea de Nord nu e nici jumătate din carte – urmează episodul China unde Yeonmi ajunge pe post de prostituată sau „viitoare nevastă”. Câteva episoade sunt înfiorătoare – mama violată în fața fiicei, sau fiica ce își cumpără mama înapoi doar pentru a ajunge să o vândă mai târziu. Fuga din China, intermediată de niște misionari creștini, și apoi efortul de adaptare la Coreea, la fel, sprijinit de misiuni creștine, ocupă finalul cărții.

Recomand Drumul către libertate oricui dorește să-și reamintească de oroarea sărăcirii forțate a populației ca în idealurile socialiste de dinainte de ‘89. Un moment de reflecție asupra a ceea ce ar fi putut ajunge comunismul românesc. Îți e imposibil să nu recunoști momente precum încărcarea propagandistică chiar și a aritmeticii, sau momentul în care copiii erau puși să culeagă boabele căzute pe câmp după secerat. Lucruri absurde, pe care acum le putem respinge ca „economic nefezabile”, din luxul unei societăți disfuncționale care totuși ne lasă libertatea de a decide ce vrem să facem și cum.

E o carte ușor de citit dar greu de digerat, cu multe lucruri care pot fi comentate – vă las însă să descoperiți singuri povestea lui Yeonmi (și-așa am dat destule „spoilere”). Un ultim citat, totuși: „Sunt extrem de recunoscătoare pentru două lucruri: că m-am născut in Coreea de Nord și că am scăpat din Coreea de Nord„.