După 20 de ani

La 15 noiembrie 1987 a avut loc în Braşov una din cele mai mari mişcări de rezistenţă anticomunistă din Europa de Est din anii ’80.

Douăzeci de ani mai tîrziu, lui Ceauşescu i se face rebranding, iar tinerii învăţă prost lecţia toleranţei, predicînd faptul că ‘unii sunt prea anticomunişti, se pot învăţa lucruri preţioase de la Marx’.

Ştirile zilei de 15 noiembrie 2007? Hai să vedem, în ordinea priorităţii:

Jurnalul:

  1. Ţiganii români, mai ieftini ca vacile
  2. Ioana şi Klara, pe Podul Minciunilor
  3. SPECIAL: Elodia, I-ai spus unei anumite persoane de noi?
  4. Două guverne în curtea Naşului Carabulea
  5. Drumuri europene: Român umilit de un poliţist ungur
  6. 9 E-uri periculoase – Salată de aditivi
  7. Eroii de la Braşov şi “Societatea civilă”

Am căutat mult ştirea asta. Hai că sigur am noroc mai mult cu alte ziare. În Gîndul, ştirea de ’20 de ani de la revoluţia uitată’ se bate cu ‘Pomelnice.ro acatiste şi pomelnice vândute pe net’ şi ‘Salvatorul din bucătărie’. Iar în EvZ ştirea e undeva prea mică pentru a îţi sări în ochi.

Nu că ar fi o ştire deosebită. Au trecut 20 de ani de la suferinţa unor oameni care nu ştiau ce-i ăla rebranding, dar care au ştiut ce e aia suferinţă. Care îngheţau în apartamente neîncălzite pentru că tipul care acum devine fenomen pop-media spăla pe creier copii cu vederi de stînga ‘cool’ şi izola România de absolut orice altceva.

În 20 de ani comunismul şi-a cîştigat noi fani, care au văzut bine acolo unde trei generaţii au dat greş. Oamenii care acum chicotesc la un ‘ceausescu.wordpress.com’ sunt oamenii care acum ar fi îngheţat de frig într-un apartament, cu repartiţie de la stat în exact locul care le-ar fi displăcut cel mai tare, cu trei copii după ei pentru că nu aveau voie să folosească mijloace contraceptive, fără MTv, fără ProTv, fără IRC, blog şi messenger, fără calculator, fără Starcraft, Warcraft sau ziare online, fără joculeţe flash, fără mp3-uri în căşti pentru că partidul se temea ca nu cumva să fii intoxicat de Europa Liberă.

Acum 20 de ani , pe 15 noiembrie 1987, am fost la film cu toată familia. Eu nu-mi amintesc foarte multe lucruri, mai mult din ce-mi povestesc ai mei – am fost la film toată familia pentru că era singurul lucru pe care îl puteam face – era duminică, şi era singura distracţie posibilă în afară de cele zece minute de desene animate sau cascadorii rîsului, dacă aveam noroc. La 500 de metri de noi trecuse şirul demonstranţilor, şi eu nu am aflat nimic. Nu am aflat nimic decît a doua zi dimineaţa, povestesc ai mei, şi asta pentru că tuturor le era frică.

De ce le era frică? Haide să vedem. Poate pentru că după treaba asta în care învăţătorii de la şcoala 11 de exemplu nu au avut nici o treabă (era duminică, să nu uităm), ei au fost strînşi la un loc într-o sală de clasă, şi mustraţi pentru că nu au învăţat bine tineretul revoluţionar? Asta au păţit nişte oameni NEIMPLICAŢI. Adică tu, care citeşti blogul meu, ai păţi mult mai mult de-atît doar pentru că citeşti ceea ce citeşti – pentru că eşti cu mult mai implicat decît ei.

Multe din lucrurile pe care le scriu parcă nu au sens. Îmi amintesc foarte vag comunismul – eram prea mic şi foarte multe amintiri frumoase sunt legate şi de comunism pentru că atunci eram copil, atunci aveam prietenii cu care pierdeam cel mai mult vremea, pe-atunci jucam fotbal în spatele blocului sau cu cornete prin şantiere. Atunci transformasem şantierele în adevărate locuri de joacă, atunci împărţeam o ‘muşcă’ pentru că nu aveam niciunul un Mars, un Twix sau un Kinder cu surprize. Iar răsfăţaţii ăia cu sandwich-ul Hochland l-ar fi înfulecat instantaneu pentru că era singura mîncare pe ziua aia, pentru că i s-ar fi dus toată raţia de caşcaval, de pîine şi de şerveţele pe ziua aia. Şi după aia se puneau liniştiţi la coada de două-trei sute de metri, la care stăteai vreo trei ore să iei pîine.

E bine însă că acum avem libertatea să refacem cultul lui Ceauşescu – un rebranding, întîi rîdem de el, apoi îi reînvăţăm cuvîntările (pentru că, ah, oroarea, cuvîntările lui Ceauşescu erau învăţate mot-a-mot pentru orele de învăţămînt politic). Roşilor, asta vreţi? Vreţi egalitate? Vreţi să vă întoarceţi la egalitatea aia??? Hai, paşli de-aici.

După 20 de ani scuipăm pe lucrurile care i-au scos pe oameni în stradă – alde Verdeţ încă mai conduce partide, poeţii de curte ai lui Ceauşescu fac rating mare la Tv, banii noştri intră în şleahta de hoţi care a căpuşat sistemul de-atunci, vă uitaţi la televiziunea lui Voiculescu, îi daţi banii voştri şi el vă rîde în nas că s-a descurcat atunci, se descurcă şi-acum.

Hai, mergeţi, face-ţi-i rebranding lui Ceauşescu.

Comments

După 20 de ani — 24 Comments

  1. Ştii ce-ar fi mişto? Să facem un oraş special pentru nostalgici. Cu penurii de tot felul, alimentele pe cartelă, electricitatea oprită cel puţin două ore pe zi, două ore de televiziune alb-negru (propagandă, evident), fără internet sau alte comodităţi. Şi oraşul s-ar auto-susţine din „muncă voluntară”.

  2. Tovarase Dorin Lazar,

    Nu am fost singurul care a condus Romania. Un stat este condus de o armata de functionari si decidenti si sper ca i-ati cunoscut mai bine dupa plecarea mea.

    E usor sa scrieti aceste lucruri despre mine insa ne bucuram amandoi ca minerii nu vin si pe bloguri.

  3. Tovarase ce???

    Ma minunez cum au unii (ca in precedentul comentariu) cutezanta de a scrie asemenea… incalificabil!

    In Germania daca pomenesti ceva de a infiinta o miscare nazista esti cel putin arestat. In Romania ai voie sa reinventezi comunismul. Groaznic!!! Nu, nu ne-am invatat lectiile de istorie precum germanii.

    Chiar tin sa cred ca un regim suportat de o tara intreaga timp de 50 de ani e mult mai grav decat orice genocid/razboi de 4 ani. Si cu toate astea aici suntem…

    A si daca tot suntem la lectii de istorie si sa ne aducem aminte, cel mai bine ar fi sa ne aducem aminte cum comunismul a ajuns la putere de la bun inceput. E o poveste interesanta, demult uitata si deci repetabila.

    Mi-e sila.

  4. Nici un comentariu din partea mea. A-i răspunde lui pseudoceauşescu înseamnă să mă cobor eu însumi la un nivel inacceptabil.
    Raul: da, dar nu uita că din fericire a existat un proces de la Nurnberg unde au fost decise sentinţele conducătorilor sistemului comunist. La noi, echivalentul a fost hilar şi condus de Ion Iliescu… Haha, e destul de clar de ce a ieşit cum a ieşit, nu? Cum ar fi fost un proces de la Nurnberg condus de Goebbels?

  5. Da’ voi cum puteţi compara nazismul cu comunismul? Comunismul nu este nici pe departe atat de condamnabil. Aveţi probleme de integrare în UEaua în care am intrat. (btw pe când un post despre politichienii europeni cu tinereţuri roşii? ;;) )

  6. Petru: trolled indeed. Dar s-a potrivit foarte rău să citesc blogul lui To’arşu’ Nae într-o zi în care din respect pentru evenimente blogul ăla ar trebui închis. Vreo două, trei zile pe an, atîta tot. Încă nu sunt suficient de funny chestiile alea.
    Şi prea mulţi dau din funny în serios – cînd vezi de prea multe ori aceeaşi imagine începi să o crezi.
    Cît despre nazism contra comunism, ţin să-ţi zic că de departe comunismul a făcut cele mai multe victime. Nazismul e încă mic copil.
    Să văd cînd reuşesc să mă pun la curent cu politichia românească pentru aputea scrie un astfel de post 😉

  7. De ce nu e atat de condamnabil? Pentru ca nu a ucis in timp scurt viata multor oameni dar a ruinat timp de 50 de ani viata si cultura unui popor intreg?

    Si apropos, comunismul de cand exista si pe unde a existat a luat in total mult mai multe vieti decat nazismul. Dar pentru ca acest lucru s-a petrecut pe un interval de zeci de ani, si cum memoria umana nu e asa de buna. Nu e chiar asa socant. De fapt nici nu realizam ce s-a intamplat cu adevarat. Nici acum nu stiu, astept inca sa aflu la aproape 20 de ani dupa.

    Cat despre comunismul roman in specific, a se lua ca mic exemplu faptul ca au distrus intreaga intelectualitate romana si orice forma/partid de opozitie de la vremea respectiva si au facut din romani in 50 de ani un popor de sclavi lipsit de spirit si idenitate nationala. Si azi 20 de ani dupa comunism nu suntem nici macar aproape a ne fi revenit.

    A tortura un popor intreg si a-i elimina subtil pe cei ce ti se opun in ideologie timp de 50 de ani e “departe de condamnabil” fata de nazism? Tind sa te contrazic, tortura pe termen lung si ce au facut comunistii e cu mult mai grav. Si au avut lagare si inchisori nu timp de 4 ani cat a durat un razboi, ci timp de 50 de ani!

    Pentru lectura: http://www.hotnews.ro/articol_79572-Mama-Elisabeta-Rizea.htm

  8. ook :”> scuze pentru o exprimare defictară dar foarte plină de lipsuri. commentu’ cu nazismul si comunismul se dorea o referire la faptul ca UE a refuzat să condamne comunismul în acelaşi mod în care condamnă nazismul (and me ain’t happy with that). & Dorin, vorbeam de politichienii de prin parlamentul, comitetele şi comiţiile europene.

  9. Raul, YHBT 🙂 Si ce fac nemtii nu mi se pare corect – cea mai simpla metoda de a face de ras extremistii e sa-i lasi sa se exprime.

    Tovarase Nicu (sper ca imi permiteti 🙂 – aveti perfecta dreptate, dar e mult mai simplu sa dai vina pe cineva cand are un nume si o poza.

  10. bolthead: sorry că te-am făcut să arăţi ca un bloody commi. E de vină tricoul roşu cu Che Guevara şi şapca de dictator cubanez 😛

  11. Tovarasi,

    NU vreau sa promovez comunismul si chiar sunt impotriva lui! Nu vreau ca Romania sa mai sufere dupa urma acestui sistem si tocmai de aceea doresc sa candidez la europarlamentare.

    Va marturisesc faptul ca acum am viziuni social-democrate, asemeni bunului mei prietin, Ion Iliescu.

  12. Atunci lasă ironia la gunoi, unde îi şade bine în cazul ăsta 🙂 Viziunea social democrată din România e de fapt un hidos monstru indefinit care consumă resurse pe mici şi bere electorală.
    Ce înseamnă pentru tine social-democraţie?

  13. “Tovarasi,

    NU vreau sa promovez comunismul si chiar sunt impotriva lui!”

    Cele doua linii se contrazic flagrant. Sau mi se pare doar mie?

  14. Observ ca toata lumea de aicea este incarcata cu energie negativa.
    Poate ca eu sunt mai relaxat aici in Cuba insa acuzatiile dumneavoastra nu sunt la locul lor: eu nu am dat niciodata mici si bere electoratului!

  15. Eu ma indoiesc ca vor sta altfel lucrurile dupa, insa incep sa privesc lucrurile dintr-o perspectiva mai “optimista” stiind ca pe unii chiar ii intereseaza si/sau isi mia pun intrebari de genul asta.

  16. Întâmplător am dat peste articolele următoare navigând pe net. Sunt în limba franceză şi au apărut pe site-ul: http://www.roumanie.com/ . Am rămas plăcut surprins de faptul că sunt singurele ştiri care au apărut în zilele de 15 şi 16 noiembrie. Poate pentru cei care sunt departe ştirile cu adevărat importante nu trec aşa uşor neobservate 😉
    http://www.roumanie.com/Politique-communisme-pardon-victimes-repression-regime-communiste-Parti-communiste-roumain-A2485.html
    http://www.roumanie.com/Politique-communisme-commemoration-revolte-anticommuniste-travailleurs-Brasov-A2484.html

  17. Pingback: 15 noiembrie, 24 de ani mai tîrziu | Fly on the Windscreen