După 20 de ani

La 15 noiembrie 1987 a avut loc în Brașov una din cele mai mari mișcări de rezistență anticomunistă din Europa de Est din anii ‘80.

Douăzeci de ani mai tîrziu, lui Ceaușescu i se face rebranding, iar tinerii învăță prost lecția toleranței, predicînd faptul că ‘unii sunt prea anticomuniști, se pot învăța lucruri prețioase de la Marx’.

Știrile zilei de 15 noiembrie 2007? Hai să vedem, în ordinea priorității:

Jurnalul:

  1. Țiganii români, mai ieftini ca vacile
  2. Ioana și Klara, pe Podul Minciunilor
  3. SPECIAL: Elodia, I-ai spus unei anumite persoane de noi?
  4. Două guverne în curtea Nașului Carabulea
  5. Drumuri europene: Român umilit de un polițist ungur
  6. 9 E-uri periculoase – Salată de aditivi
  7. Eroii de la Brașov și „Societatea civilă”

Am căutat mult știrea asta. Hai că sigur am noroc mai mult cu alte ziare. În Gîndul, știrea de ‘20 de ani de la revoluția uitată’ se bate cu ‘Pomelnice.ro – acatiste și pomelnice vândute pe net’ și ‘Salvatorul din bucătărie’. Iar în EvZ știrea e undeva prea mică pentru a îți sări în ochi.

Nu că ar fi o știre deosebită. Au trecut 20 de ani de la suferința unor oameni care nu știau ce-i ăla rebranding, dar care au știut ce e aia suferință. Care înghețau în apartamente neîncălzite pentru că tipul care acum devine fenomen pop-media spăla pe creier copii cu vederi de stînga ‘cool’ și izola România de absolut orice altceva.

În 20 de ani comunismul și-a cîștigat noi fani, care au văzut bine acolo unde trei generații au dat greș. Oamenii care acum chicotesc la un ‘ceausescu.wordpress.com’ sunt oamenii care acum ar fi înghețat de frig într-un apartament, cu repartiție de la stat în exact locul care le-ar fi displăcut cel mai tare, cu trei copii după ei pentru că nu aveau voie să folosească mijloace contraceptive, fără MTv, fără ProTv, fără IRC, blog și messenger, fără calculator, fără Starcraft, Warcraft sau ziare online, fără joculețe flash, fără mp3-uri în căști pentru că partidul se temea ca nu cumva să fii intoxicat de Europa Liberă.

Acum 20 de ani , pe 15 noiembrie 1987, am fost la film cu toată familia. Eu nu-mi amintesc foarte multe lucruri, mai mult din ce-mi povestesc ai mei – am fost la film toată familia pentru că era singurul lucru pe care îl puteam face – era duminică, și era singura distracție posibilă în afară de cele zece minute de desene animate sau cascadorii rîsului, dacă aveam noroc. La 500 de metri de noi trecuse șirul demonstranților, și eu nu am aflat nimic. Nu am aflat nimic decît a doua zi dimineața, povestesc ai mei, și asta pentru că tuturor le era frică.

De ce le era frică? Haide să vedem. Poate pentru că după treaba asta în care învățătorii de la școala 11 de exemplu nu au avut nici o treabă (era duminică, să nu uităm), ei au fost strînși la un loc într-o sală de clasă, și mustrați pentru că nu au învățat bine tineretul revoluționar? Asta au pățit niște oameni NEIMPLICAȚI. Adică tu, care citești blogul meu, ai păți mult mai mult de-atît doar pentru că citești ceea ce citești – pentru că ești cu mult mai implicat decît ei.

Multe din lucrurile pe care le scriu parcă nu au sens. Îmi amintesc foarte vag comunismul – eram prea mic și foarte multe amintiri frumoase sunt legate și de comunism pentru că atunci eram copil, atunci aveam prietenii cu care pierdeam cel mai mult vremea, pe-atunci jucam fotbal în spatele blocului sau cu cornete prin șantiere. Atunci transformasem șantierele în adevărate locuri de joacă, atunci împărțeam o ‘mușcă’ pentru că nu aveam niciunul un Mars, un Twix sau un Kinder cu surprize. Iar răsfățații ăia cu sandwich-ul Hochland l-ar fi înfulecat instantaneu pentru că era singura mîncare pe ziua aia, pentru că i s-ar fi dus toată rația de cașcaval, de pîine și de șervețele pe ziua aia. Și după aia se puneau liniștiți la coada de două-trei sute de metri, la care stăteai vreo trei ore să iei pîine.

E bine însă că acum avem libertatea să refacem cultul lui Ceaușescu – un rebranding, întîi rîdem de el, apoi îi reînvățăm cuvîntările (pentru că, ah, oroarea, cuvîntările lui Ceaușescu erau învățate mot-a-mot pentru orele de învățămînt politic). Roșilor, asta vreți? Vreți egalitate? Vreți să vă întoarceți la egalitatea aia??? Hai, pașli de-aici.

După 20 de ani scuipăm pe lucrurile care i-au scos pe oameni în stradă – alde Verdeț încă mai conduce partide, poeții de curte ai lui Ceaușescu fac rating mare la Tv, banii noștri intră în șleahta de hoți care a căpușat sistemul de-atunci, vă uitați la televiziunea lui Voiculescu, îi dați banii voștri și el vă rîde în nas că s-a descurcat atunci, se descurcă și-acum.

Hai, mergeți, face-ți-i rebranding lui Ceaușescu.