E important să știi limba română

Cam asta e ceea ce le transmit tuturor pseudo-jurnaliștilor care traduc articole de pe internet. Dacă furi, măcar să știi ce să furi. Exemplul de astăzi este de la Hotnews, de unde aflăm că “un judecător american a instruit Apple să spargă telefonul presupusului atacator de la San Bernardino“. Ceea ce e fascinant, doar că, din păcate, e prost tradus.

Nu, un judecător nu i-a învățat meserie pe ăia de la Apple, nu le-a arătat cum se sparge un telefon, probabil aruncându-l de la mare înălțime pe o bucată de ciment sau marmură. Nici măcar nu le-a demonstrat cum se trece de criptarea telefonului. Nu, “he instructed”, ceea ce înseamnă cel mult că “le-a impus/cerut” pe un ton mai oficial, mai mult, cel mai probabil nu le-a cerut să distrugă telefonul. Povestea e mult mai interesantă de atât, și ar fi meritat zisă, dar nu de I.C., autorul articolului, care nu are un minimum de înțelegere, ce să îi mai cerem să și povestească ceva interesant1)între timp au actualizat articolul, dar nu și slug-ul, care e http://www.hotnews.ro/stiri-international-20800571-judecator-american-instruieste-apple-sparga-telefonul-presupusului-atacator-din-san-bernardino-judecator-american-instruit-marti-gigantul-apple-ajute-biroul-federal-investigatii-fbi-sparga-telefon-des.htm.

Nu că programatorii ar fi mai breji, cu ale lor librării, ca să iau un exemplu la-ndemână. Doar că parcă nu doare atât de tare în programare, că teoretic lumea nu trebuie să vorbească foarte mult ci să facă. E o idee falsă – contează foarte mult să cunoști limba țării în care te-ai născut și în care trăiești. După o vreme o să simți că ești mai fluent în gândire în momentul în care folosești consecvent (nu consistent) limba aleasă pentru comunicare.

Un minimum: dacă vorbești și comunici în românește, fă-o corect – cu diacritice, cu cratimă, cu cuvintele românești. La un moment dat nu o să le știi pe-alea corecte, se întâmplă. Merită cele 30 de secunde să-ți cauți cuvântul, ca să-l folosești corect data următoare.

Am mai observat un lucru: generațiile tinere știu din ce în ce mai puțin limba engleză. Mint, nu am observat, cineva mi-a atras atenția că îi supraestimez, că nu, nu citesc obsedant în engleză, că traducerile sunt încă importante, ba chiar mult mai importante ca în anii ’90 sau 2000. Se va duce și mitul ăsta că românii știu să vorbească engleză de la țâța mamei, că nu mai e adevărat de ceva vreme. Cum ziceam, e mai important ca niciodată să știți să comunicați corect în limba română.

Logo_de_la_fête_de_la_gastronomie

Vă mai amintiți de fetele de la gastronomie?

NOTES   [ + ]

1. între timp au actualizat articolul, dar nu și slug-ul, care e http://www.hotnews.ro/stiri-international-20800571-judecator-american-instruieste-apple-sparga-telefonul-presupusului-atacator-din-san-bernardino-judecator-american-instruit-marti-gigantul-apple-ajute-biroul-federal-investigatii-fbi-sparga-telefon-des.htm

Comments

E important să știi limba română — 5 Comments

  1. De la pseudo-jurnaliștii din România nu aveam pretenții. Mai trist e că am găsit traduceri stupide în cărți publicate la editurii respectabile, ca Nemira. Aberații din categoria “he was nervous” = “era nervos”, de exemplu.

    În ceea ce privește engleza tinerilor… cunosc pe cineva care lucrează la un call-center pe limba engleză. Mi-a mai arătat exemple de mail-uri trimise de angajații români de acolo, angajați special pentru cunoștințele lor de limba engleză, și îmi venea să mă apuc cu mâinile de cap.

    Iar la română… “decât” faptul ca aproape nimeni nu știe să evite greșeala asta e suficient. Poate e și ceva cultural. Avem colegi francezi care încearcă sa mai folosească câte o boabă de română și chiar ne roagă să îi corectăm când greșesc însă doar pe chat îndrăznesc să o mai fac, din când în când. Pe mail niciodată, doamne-ferește!
    Aș zice că e un soi de tabu național. Dacă atragi atenția asupra greșelilor gramatice ești văzut ca o persoană arogantă iar cel corectat se preface că da, știa, dar a greșit, după care te ține minte pentru răutatea asta.

    La programare cred că e un caz aparte. De regulă conversațiile din domeniu sunt pline de romgleză și de furculisioane, ca să fie mai pe înțelesul tuturor. E mai comod să uploadeze toată lumea decât să telechargeze francezul și să încarce românul cu butonul pe care scrie upload în engleză.

    • Aia cu corectatul e altă treabă, mai greu în mail când aveți treabă:) Cât despre furculisioane, ai fi uimit cât de ușor pot dispărea o parte din ele, și ce repede se adoptă variantele românești, dacă omul chiar încearcă să vorbească fluent limba. Dar trebuie să încerce, ori majoritatea nu vor să facă asta.

      Altfel, în ultima vreme îmi place să le separ. Engleza rămâne engleză, româna încerc să o fac cât mai românească. Nu tot timpul îmi iese, dar măcar în scris pot să regândesc frazele să sune românește.

  2. Oamenii din generațiile tinere sunt pulbere la capitolul „limba engleză”, dar au senzația că nu mai pot fi învățați nimic (dintr-o limbă care evoluează chiar în momentul în care noi ne certăm). Din postura unuia care scrie constant în engleză (profesional – copywriting/ beletristică, atât cât pot înscrie în concursuri/ traduceri – atunci când am astfel de joburi off-work) e de-a dreptul dureros să văd oameni care nu știu diferența dintre which și that, nu știu unde se pune virgula înainte de „and” și multe altele…dar care scriu totuși în CV „professional/business level” și apără cu înversunare respectiva „calificare”.

Comentariul tău