„E pentru copii” nu e un motiv să faci un film slab

Rogue One e un film slab.

Nu din cauza efectelor speciale. Efectele speciale sunt deloc speciale și sunt ok. Cred că ne-am săturat cu toții de amețeala de la 3D, nu e un punct care diferențiază marile blockbustere. Rogue One nu e slab din cauza universului Star Wars – din contră, e singurul punct bun, e bine integrat în univers și surpriza de la final e superbă și salvează filmul.

Nu, Rogue One e un film slab pentru că are un scenariu slab, personaje slabe sau prost exploatate. Cassian Andor e un personaj interesant până când se asociază cu personajul principal și încetează să-ți mai pese((atât de tare nu mi-a păsat că în momentul în care Vali a zis că actorul e Manuel Ferrara am dat din umeri presupunând că despre el e vorba și am mers mai departe)). Personajul principal e atât de plat că nu-ți pasă de el nici măcar o secundă.

Dar bine, Dorin, e un film pentru copii, ce te aștepți să vezi? De fapt, am mers cu astfel de așteptări la film – așteptându-mă să văd un film bun pentru copii. Pentru copii este un film perfect, probabil. Până când va trebui să răspundeți la câteva întrebări gen „De ce îl omoară Cassian pe omul care tocmai l-a ajutat cu ceva informație?”. „De ce Cassian vrea să îl omoare pe tata lu’ Jyn?”. Ignor faptul că filmul ăsta îi pune pe rebeli într-o lumină atât de rea încât te sperii – rebelii din noul Rogue One nu sunt cu nimic diferiți de ISIS – brutali, fără pic de milă față de populația generală, justificând masacrul cu „ah, dar cu toții am pierdut pe cineva drag în conflictul ăsta”. Atât de brutali sunt rebelii încât începe să-ți pară justificată crearea „Stelei morții”.

Nu sunt dezamăgit. E un film slab, dar nici nu aveam așteptări foarte mari – în schimb mă enervează justificările gen „e pentru copii”. Se poate face film pentru copii și fără să fie slab. Și Rogue One nu e un film făcut pentru copii, fiind probabil filmul cu cele mai multe și mai reprobabile crime din cele scoase vreodată de Disney. Rogue One e un film făcut pentru adolescenți – iar cei care merg cu copii foarte mici la el normal că o să-i lase muți de uimire la ce efecte grafice văd pe ecran. Pune însă filmul față în față cu un om trecut de 12-13 ani și o să-ți zică că a văzut filme mai bune.

Ca de obicei, aici postez părerile mele și eu nu sunt un copil. E și normal ca dacă nu-mi place un film care în mod clar m-a inclus în publicul-țintă să vorbesc despre asta. Nu mă vedeți scriind despre Frozen sau Brave (deși le-am văzut). Așa că justificarea că Star Wars e pentru copii e o justificare de copii. Nu, Rogue One nu e neapărat pentru copii (are prea multă violență, chestie de la care doar Disney poate să scape cu „audiență generală”) , e pentru adolescent+. În plus, scenariul e slab – sunt chestii de copii care au scenarii mai bune (vezi Brave).

Vă rog să încetați cu patetisme gen „vai, copilăria” sau „ah, dar am uitat noi să fim copii”. Am fost copil, merci, m-am uitat la Bloodsport și Terminator 2 – eroii mei îi bat pe eroii tăi de le sună apa-n cap. Dar nu mai sunt copil, mulțam de întrebare, și cred că pot să dau o opinie competentă și din postura asta, nu trebuie să mă îngenunchez și eu ca întreaga națiune în fața idolului „copil”. M-am săturat de adulți care o ard nostalgic că „vai, ce frumoasă e copilăria” doar pentru că nu sunt în stare să se bucure de ce au acum. Nu sunt un idolatru, mulțumesc de întrebare.

Astea toate fiind spuse, câteva concluzii. Rogue One e un film pe care trebuie să-l vedeți, dar e un film slab. Efectele sunt faine, nu vă atașați prea tare de personaje pentru că nu va exista un Rogue 2 – filmul se termină fix unde începe Star Wars. Este un film competent, mediocru, care spune o poveste care e interesantă pe alocuri. Dar nu e un film bun.

Și ar fi grozav dacă ar trece odată moda asta cu ochelarii 3D, că mi-s sătul de vertijul post-cinematografic. Măcar să dea cinematografele proiecții 2D la filmele 3D, pentru cei care s-au săturat de atâta realism în 3D.