Elevul Dorin Lazăr care a luat 5.45 la bac la română – replică șocantă la adresa elevelor de 10 care își trimit scrisori publice

Circulă zilele astea o replică șocantă la adresa elevelor de 9 și 10 care își trimit scrisori deschise prin intermediul ziarelor sau blogurilor. O transcriu aici parțial, pentru că ar fi prea mult dacă aș posta toată scrisoarea, atât de șocantă e replica.

Dragile mele colege,

Am văzut cu șoc și stupefacție faptul că cerșiți atenție publică pe unde apucați și e ok. Și eu cerșesc atenția celor din jurul meu, e o chestie normală, cât se poate de adultă. Dați-mi voie să vă spun câteva chestii despre ce urmează pentru voi, dar și pentru alți elevi de nota 10, așa, ca de la un om care a luat bacul cu 5.45 la română.

Nu vorbesc doar cu Bianca Lucaciu, fata cu mesajul emoționant prin care cerea statuie publică pentru faptul că ea a luat note de zece pe ochi frumoși. Nu vorbesc nici cu Anji Gogh, ploieșteanca găsită de un blogger cu o notă decentă la bac și care i-a dat o replică dură. Vorbesc în primul rând cu toți cei care au citit cele două articole și cred că s-au regăsit măcar parțial în ele.

Dragii mei, e degeaba. Faptul că ați luat note mari e degeaba – sigur, vă asigură un loc la o facultate mai de doamne-ajută, dar vă pierdeți timpul degeaba cu încordatul mușchilor. M-am uitat peste subiectele pe care le-ați avut la bac și singurul lucru certificat de o notă la bac e faptul că nu sunteți cretini cu buletinul tăiat de dungă roșie. Subiectele sunt de toată jena, e ca și cum cineva v-a pus să alergați 100 de metri în 20 de minute și ați reușit să treceți linia de sosire la limită. Ce valoare credeți că are să luați 10 la un examen unde sunteți întrebați:

Analizați următorul text: „Securitatea s-a înființat în anul 1948”. Întrebare: „În ce an a fost înființată Securitatea?”

Voi nu vedeți că ați fost luați de proști? Ce valoare are nota aia de zece? Mai bine ascultați ultimele cuvinte ale lui Cismaru înainte să se-nsoare: nu notele mari pregătesc un copil pentru viață, ci experiențele, exemplele și o educație alternativă, bazată pe multe aplicații și mai puțin pe evaluarea cretină de care am avut parte cu toții până acum.

Ăsta e momentul în scrisoarea deschisă în care lumea s-a plictisit să citească (ah, nu știați că pentru a ține o scrisoare deschisă cât de cât interesantă mai trebuie câte-un insert cu o poză să vadă lumea ce frumușele sunteți?). Așa că mi-e simplu să vorbesc despre experiența mea, la adăpostul științei faptului că nimeni nu își va bate capul să citească.

Eu am luat 5.45 la română. A fost o profă tembelă care îi ura pe ăia de la Liceul de Informatică și a dat nota maximă 7 la corectare; practic toate lucrările pe care le-a corectat ea și la care s-a făcut contestație au crescut cu 2-3 puncte. Nu a scris nimeni la ziar că femeia aia fusese frustrată în dragoste de către un coleg care lucra la Informatică. Nimănui nu i-a păsat. Mie nici atât: eu am fost mai bucuros că am trecut bacul decât altceva. Și mai bucuros am fost că am luat nota 10 la matematică într-un an în care numărul de note de zece s-au numărat în două cifre. Mă refer la notele de zece la nivel județean, nu la liceu. Aia a fost o realizare pentru mine, dar știi ce am făcut după ce am luat bacul? Am zis: „bă, mișto, hai să trimit o scrisoare deschisă”. Dar cum nu aveam poze cu mine zâmbind emoționat ca să impresionez ziariștii, am renunțat și m-am angajat la un Internet Cafe. Mi-am ținut gura și am muncit, cu alte cuvinte, obicei rar în 1998.

Apoi, când a venit examenul de admitere la facultate (chiar, voi știți că se dădea examen de intrare la facultate?) eu credeam că nu o să îl iau. Dar și-așa, am cerut cu rușine liber de la muncă și m-am dus în ziua aia să dau examenul. Măi să fie, am intrat și am intrat cu notă mare – în primii 15, chiar dacă media la bac conta în calcul (eh, un 20%, cui îi pasă?). Ce am făcut? Pfuai, evident, m-am pus să scriu o scrisoare deschisă, dar pentru că nu aveam poze cu mine arătând ca o fetiță naivă ca să amuz tot internetul, am renunțat să o trimit. În plus aș fi scris-o de mână și am un scris urât, de ce să se chinuie domnii ziariști cu așa ceva? Mi-am văzut de treabă, am mers la facultate și am demisionat pentru a putea învăța mai bine. Nu ar fi trebuit să o fac, dar eram idealist și credeam că facultatea e un for al învățării, e un loc unde oameni extraordinari vin împreună și creează lucruri noi, străbat distanțe mentale, deschid universuri nebănuite. Aia a fost dezamăgirea vieții mele, despre aia aș fi trimis o scrisoare deschisă. Dar am început să lucrez încă din anul doi de facultate pe un salariu de mizerie, așa că nu aveam vreme să scriu prostii d-astea.

Doar o chestie am să vă zic. Eu, elevul cu 5.45 la română, scriu mai bine ca voi și înțeleg ceva mai bine ce citesc. Probabil că am citit și mai mult decât voi, dar aia nu se pune că am mai mulți ani la activ ca voi. Bacul nu e important; nu certifică decât că ați înțeles un minimum din materia școlară din patru ani. În primul semestru de la o facultate decentă o să fiți dați peste cap – toată materia din patru ani de liceu vă e predată în două cursuri de două ore cu un om care scrie mic și umple trei table după care șterge rapid. Mai ales în condițiile în care materia școlară a fost simplificată până la ceruri și-napoi.

Dragi elevi, varianta TL;DR: Bacalaureatul e un pas atât de mic că prima sesiune de la facultate o să vă dezumfle complet, mai ales că la bacalaureat ați fost tratați ca și niște copii cu handicap mental tocmai pentru ca cât((cacofonia nu e intenționată, dar maturizați-vă, nu vă mai hliziți ca toți docții că ați văzut „ca cât” scris pe internet)) mai mulți dintre voi să treacă. Un eșec al guvernării Ponta, pentru că tot mai sunt licee care ar trebui închise pentru că niciun elev nu a luat bacul.

Și mai e o chestie pe care nu o transmit elevilor, ci hăndrălăilor care acordă atâta atenție scrisorelelor deschise primite de la gagici. Mă băieți, sunt aproape minore și probabil un pic mai deștepte decât să se combine cu voi. Și voi și ăia care ați luat scrisoarea deschisă a tipei din Cluj care era la facultatea de Drept – știm că ați luat subiectul pentru că voi credeți că e subiect de presă tentant, mai ales că aveți poze cu fetele. Doar că tot ce faceți e să creați niște tragedii, să expuneți ochiului public niște oameni care nu sunt în stare să facă față. Ce, credeți că fata smiorcăită din Sălaj (județ care refuz să cred că există) era pregătită pentru cantitatea de răspuns negativ la scrisoarea ei? Ea e încă șocată că nu i s-a ridicat statuie, ffs.

Dar stai, voi sunteți oameni de presă, mă scuzați.

PS: Mi se pare foarte interesant ca după ce oamenii s-au supărat că eu am scris postarea asta să văd un articol foarte frumos care zice așa: „Eleva de nota zece pe linie a picat la admiterea la facultate„. Măi, să fie, cu bacul ăsta e nasol, în trei săptămâni uiți complet toată materia. Mi s-a părut că e o încheiere bună, la sugestia lui Radu.