Elysium și raiul capitalist

Elysium e un film prost. Și merită să vorbim despre el pentru că e un film foarte prost făcut cu rea intenție. Singurul film mai slab făcut în aceeași manieră e Starship troopers. Acolo, Paul Verhoeven a ferfenițit povestea lui Heinlein, o poveste foarte mișto despre anxietățile unui soldat din infanteria stelară, o poveste care cred eu a stat la baza primei jumătăți din Full Metal Jacket (partea bună).

Dar Paul Verhoeven are două scuze bune. Prima, nici măcar nu a citit cartea lui Heinlein, recunoscînd că la jumătatea cărții a decis că i-a ajuns, iar a doua pentru că a încercat să ‘se dea bine’ pe lîngă elita Hollywoodiană, aceeași care a generat aberația de Elysium.

Povestea, pe scurt (pe lung, în articolul lui Alexandru Hâncu). Pămîntul e tot un ghetou, și toți oamenii cu bani s-au mutat într-o stație orbitală, Elysium, care reușește să-și mențină atmosfera printr-o minune neexplicată. Cel mai important oraș de pe pămînt pare să fie San Francisco, și aici a crescut un copil cu un vis, să meargă pe Elysium. După mulți ani, el decide să se iradieze într-un cuptor special făcut pentru asta și află că mai are 5 zile de trăit. Dar dacă ar ajunge pe Elysium, unde există niște mașini care pot vindeca orice boală fără medicamente, s-ar rezolva.

În consecință, devine aliatul lui Spider, un hacker (oh geez) care vrea să jefuiască un cetățean, oricare, de pe Elysium. Matt Damon îl alege pe cel care ar trebui să instaureze un nou șef al stației Elysium, și îi transferă mintea într-o plictisitoare scenă de acțiune. Spider înțelege despre ce e vorba acolo, și îi explică faptul că poate să elibereze din jugul elysiumist (să zicem) toată populația pămîntului, cu alte cuvinte să aibă acces la minunatele dispozitive de vindecare. Evident, pentru asta Matt Damon trebuie să moară. Acesta, cred, e momentul culminant, pentru că nu poți să nu resimți o satisfacție deosebită cînd vezi că moare personajul principal.

Ar fi putut fi un film bun, însă Neill Blomkamp, care a și scris această aberație, a decis că vrea să își exprime părerile politice. Așa că a desenat raiul socialist, așa cum îl vede el, punîndu-i, desigur, eticheta de ‘iad capitalist’. Să analizăm un pic.

Elysium: Oamenii vorbesc multă franceză, moment în care remarci că au pus-o pe Jodie Foster să vorbească franceză numai ca să pară mai scorpie decît e. Îmbrăcată în alb, desigur, pentru că singurul negru din Elysium este președintele (lol) dar capitalista incisivă, războinică și rea ce e Jodie Foster vrea să-l înlocuiască.

Pămîntul: Oamenii decid că asfaltul, cimentul și în general casele bine construite nu sunt bune, așa că trăiesc pe maidane. Toți sunt săraci și nu au locuri de muncă (deși le-ar fi prins bine să muncească la pus niște asfalt, construit niște clădiri, știți voi, genul de chestii la care se muncește în ziua de azi), în schimb, cîțiva, atent selecționați, lucrează în aparent singura fabrică care mai funcționează. Unde se fac roboți-polițiști, care bat populația activă pentru că face mișto-uri. Ok.

Viziunea lui Blomkamp arată două chestii. Arată care e viziunea stîngii asupra lumii: că bogații sunt închiși într-un cerc superior, iar săracii sunt simpatici, dar stau în praf și în maidane, cînd de fapt ar fi atît de simplu să li se rezolve toate problemele dîndu-le toți banii bogaților. Și arată cam cum arată lumea după ce e condusă de socialiști ‘cum trebuie’ – nu de alta, dar parcă doar în țările socialiste e un mare motiv de mîndrie că s-a construit o autostradă (sau chiar patru pasarele la 99.000€ bucata, tovarășe Ponta).

Și e evident de la început că viziunea lui Blomkamp nu stă în picioare. Nu are sens: singurul lucru care se face la singura fabrică din San Francisco, care mai are și probleme financiare și care se pregătește să fie închisă este drona capitalistă, ce bate cetățeanul inocent. Ok. Să zicem. Apoi e chestia cu medicina: s-a inventat un aparat care rectifică toate problemele posibile, tot ce e necesar e curent electric (din cîte se pare). Aproape zero costuri. Dar oamenii răi, ăia de pe Elysium (știți voi, cadrele și rudele lor) nu lasă aparatele astea și la populația generală. Pentru că. Nu mi-e foarte clar unde se fabrică aceste aparate, pentru că filmul a arătat că ăia de pe Elysium se zbenguie fericiți în soare și se mai întîlnesc la un pahar de șampanie. Șampanie de unde, mai exact? Că elita comunistă (oh, m-a luat gura pe dinainte) se hîrjonește în egalitarianism în Elysium.

Așadar: cine face aparatele medicinale magice? Cine face șampania? Cine face navele alea care zboară pînă la Elysium? În mintea lui Blomkamp, ele se găsesc probabil pe jos, nu le face nimeni. Sunt date pentru că sunt albi, sau ceva de genul ăsta.

Ni se spune că ăia bogați sunt pe Elysium. Dar ce înseamnă ‘bogați’? Trebuie să plătești chirie? să cumperi o proprietate? Cu ce o cumperi? Că vorba aia, nici nu se face să ai bani pe pămînt, pentru că toți banii sunt la ei, ăia din Elysium. ‘xcuzmi? Și mai exact ce cumpără cu ei? Mîncare? De unde, de pe Pămînt? Pentru că pe Pămînt nu se mai face nimic, că e aerul rău.

Numărul de probleme cu logica socialistă a lui Blomkamp e amețitor. E interesant că, de exemplu, nu au roboți în fabrică, ci totul trebuie făcut de mînă, și nu se poate deschide o ușă pe care s-a apăsat butonul de închidere. Îl înțelegem pe Matt Damon și îi apreciem sacrificiul de a intra în camera de iradiere (de ce iradiau roboții? because fuck logic!) dar tot nu pricepem de ce munca pe care o făcea el și care era destul de stupidă nu era făcută de un robot. Care ar fi fost mai eficient. Și știi, capitaliștii ăștia răi sunt nasoi tare, și încearcă să facă lucrurile mai eficient, eventual fără intervenție umană. Oricum, e ciudat că singurul lucru care se mai fabrică în universul cunoscut sunt drone polițiste. Pentru că te-ai aștepta ca măcar dronele alea polițiste să nu aibă absolut nici o problemă în a face razii prin cartierele minunate ale San Francisco. Însă nu fac așa ceva. De ce? Pentru că sunt prea preocupate să bată lucrători la fabrica de polițiști. Logic!

Din lumea lui Blomkamp e evident că lipsește exact chestia pe care cică o critică. Adică capitalismul. Inițiativa. Încercarea de a face ceva. E o lume în care toți cerșesc sau muncesc la niște joburi de nimic, unde sunt plătiți egalitarist. Unde medicina e gratuită, dar au acces la ea numai ștabii. Unde nu se pune pic de asfalt, și ceilalți, cei mulți, sunt împiedicați de la a face orice.

Oh sh**…

Lumea lui Blomkamp e fix comunismul românesc, ăla în care m-am născut și am crescut. Singura diferență e că spitalele ștăbimii nu sunt antecamere pentru cimitire. AHA! Tocmai am aflat de ce e considerat SF mizeria asta de film. Pentru faza cu medicina în 2150.

Nota 3. Blomkamp, stai jos, ești prost.