EnerGIA x Gani – Primul

O piesă foarte meta, ca și foarte multe alte piese rap românești. Uneori am impresia că rapul românesc vorbește mult prea mult despre făcut rap; altfel, am stat în dimineața asta să sar din piesă în piesă pe Youtube, și am dat de piesa asta. Sună bine, curat, videoclipul e acceptabil, deși regizorul prea a filmat-o pe Gani de parcă poza pentru PlayHop sau ceva de genul.

Altfel, am dat o vizită prin rapul românesc, dând din link în link, cum ziceam. Parcă suntem din nou în anii ’90 minus gangsta. Nostalgia e evidentă și lipsește testosteronul. E bine pentru accesul marelui public, e rău pentru artiști pentru că ascultătorii de rap “vechi” îi alungă pe potențialii noi clienți cărora ei li se adresează acum.

Și încă se copiază mult ce e în State. Oamenii insistă cu cele patru elemente, insistă să creadă că trebuie să ai toată cultura “că altfel nu e hip-hop” deși ei nu au contextul decât pentru un element și jumătate (MC-ing și jumătate de DJ-ing). Și serios, partea de DJ-ing mai bine o lăsați la băieții și fetele cu trance-ul și dubstep-ul și electronică în general.

Ce nu se pricepe e că hip-hop-ul românesc e diferit, trebuie să fie diferit și ar fi bine să își găsească niște oameni care să teoretizeze mai bine ce se întâmplă aici. Dacă mai aud de Afrika Bambaata și DJ Kool Herc o să vin peste voi să vă dau palme ca să vă amintesc că nu sunteți negri și nici nu aveți context de populație oprimată, doar de populație furată. Nu trebuie să fiți “tru'”. Tre’ să fiți doar adevărați. Alt context, alte angoase. Băgați.

Gani-elemente

Comments

EnerGIA x Gani – Primul — 11 Comments

  1. Da, și eu cred că facem un pic prea mult meta.
    Aia cu cele 4 elemente poate să iasă mișto, dacă știi să le combini cu cap. Încă nu am găsit echilibrul între ele, dar peste 2-3 concerte o să-mi iasă.
    Aia cu identitatea încă nedescoperită a hip-hopului românesc e adevărată. S-a conturat un pic în ultimii ani, dar e încă golem, e neisprăvită la propriu.
    Te-am spus lu’ Gia, poate dă postarea mai departe. 😀

    • Danke 😉

      Cele patru elemente au sens și justificare în America anilor ’70, ’80. Acum nu știu sigur. Da, ok, la concerte poate să iasă o combinație foarte bună, dar cultura nu se construiește doar la concerte. Sunt cele patru elemente necesare sau chiar dorite în România? E românul în vreun fel mișcat de elementele respective? Au relevanță în România? Mie mi-a dat cu virgulă.

    • Aia e o-ntrebare bună, să știi. Încep să cred că tot conceptul de subcultură nu se pupă bine cu oamenii de la noi, cel puțin la momentul de față. Ei îs atrași de o estetică a cartierului, de o justificare a comportamentelor lor. Nu știu dacă e ceva specific doar românilor, sau dacă dimensiunea asta socială a muzicii subminează tocmai încercarea artistului de a transmite ceva. I’ll chew on the idea.

    • I think you’re getting on the right track. Mi se pare că prea mulți gândesc relativ la niște concepte importate și care nu se aplică. Românii sunt altfel decât oamenii din state. Află ce îi animă și pe tine și pe ei.

      Eu cred că umorul e cheia aici. Dar poate citesc lucrurile în cheia greșită.

    • Păi na, ne place să luăm de acolo fără discriminare. Ideea aia e, să își găsească identitatea nenorocita asta de muzică.
      Problema e să îmi dau seama ce am în comun cu oamenii din jurul meu. :)) e interesant cum vârsta schimbă raportarea asta, până acum un an încercam fix opusul :))

  2. Nici partea de MC-ing nu mi se pare atât de reușită pe meleagurile noastre. Mă uit la băieții de la ERB și mereu rămân impresionat de ce fac. Subiecte relativ simple puse pe un fundal catchy și cu o lirică și o livrare bestială. Și se vede cât de bine fac asta prin numărul de vizualizări: peste 10M la videoclipurile noi și peste 50M la alea mai vechi. Ba chiar au sărit de 100M la rap battle-ul cu Obama vs. Romney.