Enola Holmes (2020)

Am stat un pic să mă gândesc și cred că există două tipuri de femei. Există femei și există #femei - cu un hashtag, diez, sau octothorp, sau cum vă place vouă să-i ziceți. Femeile sunt ceea ce știm cu toții - nu are sens să intrăm în adâncurile definiției, dar #femeile sunt cu totul altceva. Chiar dacă au apărut doar în ultimii 10 sau 15 ani, ele niște ființe puternic nedreptățite de patriarhat, sunt oprimate istoric și dramele lor sunt universale. Sunt niște ființe etern persecutate care simt nevoia să urască tot ce ține de comportamentul social asociat în mod obișnuit femeilor și se apuc să imite o caricatură masculină de care au aflat, cel mai des, din filme. Așadar #femeile sunt puternice, bat pe oricine, îi umilesc pe cei din jur, dar o fac cu un spirit înalt și de pe o poziție de superioritate morală, pentru că până acum au suferit. Dacă ești gânditor de București, aplauzi #femeile, dacă ești gânditor de la provincie, ai dubii în legătură cu ele.

În momentul în care Hollywood-ul a aflat că sunt la mare căutare femeile puternice, au început să curgă cu filme cu #femei. E neclar cui se adresează acele filme, e clar că publicul e foarte îngust, dar Hollywood-ul insistă, în speranța că până la urmă o să ne uităm la aceste caricaturi și o să le acceptăm ca pe o nouă realitate. Nu funcționează, dar sunt lăudate de presa disperată să câștige publicul tânăr nou pe care nimeni nu știe să-l plaseze. Că e mai ușor să-i vinzi o identitate falsă decât să muncești pentru a-i face un bine pe termen lung, așa că, hai, politici de identitate, asta să mâncăm pe pâine, că fix identitate o să mănânci când nu poți să-ți plătești datoriile din două salarii.

În fine, rant over, hai să vorbim despre Enola Holmes. Enola Holmes e un astfel de film - Enola e sora lui Sherlock Holmes (Henry Cavill) și a lui Mycroft. Enola locuiește acasă cu mama ei, Eudoria, care o învață șah și jiu-jitsu. Cu toții avem amintiri frumoase din copilărie; pentru Enola aceste amintiri sunt cum se ia la trântă cu mama ei în rochii de gală și joacă șah. Filmul începe, însă, când Eudoria dispare de acasă și Sherlock și Mycroft vin să investigheze ce s-a întâmplat cu mama lor.

Mycroft și Sherlock o tratează pe Enola ca pe un obiect căruia trebuie să-i schimbi destinația și e neclar încotro să îl trimiți. Aflăm așadar că existau niște planuri pentru Enola, dar Enola nu și le dorește; ea vrea să afle unde anume s-a dus mama ei. Pornește, așadar, de la faptul că mama ei a lăsat câteva posibile indicii legate de destinația ei, și își dă seama că trebuie să plece la Londra.

Pe tren, în care ajunge deghizată ca băiat (pentru că, desigur, o #femeie nu are voie să meargă singură pe tren?), întâlnește un tânăr marchiz care stă pe port-bagajul de la înălțime într-o valiză. Nimeni nu știe cum a ajuns acolo, nici nu ni se explică, dar se ascundea de ceva oameni care doreau să-l omoare (aflăm mai târziu). Vine asasinul, încearcă să-l omoare pe marchiz, și în loc să alerteze poliția de pe tren (sau oamenii din tren în general), Enola și marchizul decid că cea mai bună soluție e să sară din tren. Când ajung la Londra se despart.

Aici, să nu uităm, Enola o caută pe mama ei. Aici află că mama ei e parte dintr-un grup de sufragete teroriste care practică jiu-jitsu antrenate de o antrenoare negresă. Scena e un pic comică, dacă extravaganța Enolei și Eudoriei e să facă antrenamente în rochii de gală, sufragetele teroriste se antrenează în kimono-uri, care în epocă ar fi costat cel puțin cât vreo doi-trei cai. Eh, detalii. Ideea e că în locul secret al sufragetelor teroriste este găsită de asasinul care nu e capabil să dea de marchiz în Londra, dar reușește s-o găsească în sau lângă acest loc secret.

Evident, reușește să scape, dar Mycroft îl pune pe urmele ei pe Lestrade. Enola îl găsește pe marchiz, dar se sacrifică pentru a-l lăsa să scape; marchizul scapă, iar Enola e trimisă la o școală. Acolo e ajutată să scape de către stângaciul marchiz, iar Enola și marchizul se duc acasă la el unde Enola suspecta că unchiul marchizului vrea să-l omoare. De fapt, era bunică-sa. Motivul?

Deci, lucrurile stau cam așa. Se votează o nouă lege ca și femeile să aibă drept de vot. Dar în camera lorzilor votul e foarte strâns, lipsește un singur vot care să decidă dacă se adoptă legea. Acel vot aparținea tatălui marchizului, care a murit cu o săptămână în urmă, deci acum aparține marchizului. Bunica și-a omorât fiul (sau ginerele?) și aproape că și-a omorât și nepotul pentru a se asigura că femeile nu vor primi drept de vot. Bunica e arestată, marchizul votează pentru femei, gata, totul e rezolvat.

Ba nu! Mai rămâne mama Enolei, pe care Enola o găsește în locuința în care stătea în chirie. Eudoria vine și îi spune de ce a plecat de acasă. A plecat de acasă pentru ca Enola să-și găsească un alt drum.

Repet.

Mama teroristă și-a abandonat copilul pentru ca copilul încă minor să-și găsească un alt drum în viață.

Sunt multe lucruri greșite la scenariul ăsta, dar cel mai greșit lucru este felul în care este transpusă viziunea feministă actuală în epocă. Fiind circa 1900, femeile sunt într-o semi-sclavie, corsetul este o închisoare, ce mai, e ca și cum ai trăi în țara care deține președinția comisiei de drepturile omului la ONU (da, despre Arabia Saudită e vorba). Femeile sunt tratate ca un obiect, și aparent Eudoria nu și-a învățat niciodată copiii să respecte femeile și să nu le trateze ca pe niște obiecte, alegând să o antreneze în jiu-jitsu și șah pe Enola în secret. E neclar de ce, dar nu trebuie logică când vorbim despre #femei.

Enola e mai inteligentă și mai puternică decât oricine din jurul ei. Nu rezolvă decât o anagramă în tot filmul, dar toată lumea e încântată de calitățile ei extraordinare. La sfârșit, trebuie să ne împăcăm cu faptul că maică-sa e o teroristă care și-a abandonat copilul enervant care tot insistă să o caute. Problema votului femeilor e rezolvată cât se poate de simplu.

Scenariul este șvaițer. Nu are sens să analizăm fiecare pasaj problematic din scenariu, dar a fost amuzant cap-coadă. Dar îmi place foarte mult iluzia pe care au creat-o cu acea Londră în jurul anului 1900. Toată lumea e elegantă, Enola intră într-un magazin second-hand și își ia o rochie (care părea și aia de gală) care i se potrivește perfect. Ce mai, Enola e o adolescentă modernă, care se luptă cu patriarhatul și în cele din urmă îl învinge, devenind un băiețoi travestit de fiecare dată când rigorile patriarhatului nu i-o cer pentru că absolut nimănui din universul ăla nu îi pasă cu ce e îmbrăcată.

Imaginea, costumele sunt excelente. Mi-aș dori să văd un Sherlock Holmes interpretat de Cavill, eventual într-un serial. Sherlock-ul lui Cavill arată foarte elegant, e foarte relaxat și foarte cuminte, fără problemele tipice ale personajului pentru că filmul ăsta dorea să ajungă să fie difuzat și în China. Per total Enola Holmes merită urmărit pentru frumusețea costumelor și pentru reimaginarea epocii victoriene. Sigur, Enola e un adolescent modern căruia îi lipsește doar iPhone-ul, dar asta e puțin interesant; în fond, publicul nu e suficient de inteligent cât să vadă problemele. Este o idealizare a acelei lumi frumoase care poate exista doar în patriarhatul victorian; după acordarea dreptului de vot femeilor lucrurile par să o ia razna, uite cât de rău am ajuns (cam asta simt că vrea să ne spună filmul).

Mă amuză de fiecare dată când văd #femei în filme pentru că parcă de fiecare dată își demontează propriile aspirații, dorințe, idealuri. Sufragetele sunt teroriste; dreptul de vot al femeilor e salvat de un marchiz care era să fie omorât de bunica lui. Prin vocea unei negrese aduse pentru diversitate în film (pentru că fiind film făcut de americani, ăștia nu știu că Londra victoriană era plină de indieni) aflăm că trebuie să fim politici, să combatem, să aruncăm chestii în aer dacă scopul e suficient de progresist. Din păcate filmul își bate joc și de sufragete, de feminism în general; e genul ăla de portretizare care dacă era făcută în alte condiții ar fi fost văzută ca problematică. Practic, în viziunea #femeilor moderne, singurul mod în care poți fi un om întreg e să maimuțărești un bărbat; e imposibil să fii om ca femeie.

Concluzie: merită urmărit pentru eye-candy, în niciun caz pentru scenariu.