Ești sau nu responsabil pe ce scrii?

Vă plictisesc cu un articol despre blogosferă, nu pentru că nu aveam ce altceva să vă scriu, ci pentru că stau acu’ în miez de noapte și mă macină o întrebare. Mai exact, este bloggerul o persoană responsabilă pe tot ce scrie sau nu?

Poate ați văzut că blogul meu nu abuzează de limbaj și în general este cît se poate ‘sigur’ – poate fi citit de toate vîrstele, și mă consider citibil și de minori și de pudici. De multe ori am fost acuzat că aș fi un pudic, dar nu cred că sunt un timid în exprimarea propriilor mele idei.

De ce se întîmplă asta? Foarte simplu: înainte de începutul acestui blog, înainte de 2003 de cînd începusem să scriu pe primul site pe care îl făcusem cu mînuța mea, de pe vremurile cînd postam pe RLUG și devenisem de-atunci cel mai relevant Dorin Lazăr din google sau alte search engine-uri mi-am dat seama că oricine poate să vadă ceea ce scriu eu. Și cînd zic oricine, zic colegi de facultate, de liceu, de generală, profesori pe care i-am avut, angajatori, parteneri de afaceri, părinți, copii, nepoți, străbunici și strănepoți, Din momentul în care publici ceva pe orice gen de rețea, socială sau nu, cînd conținutul pe care îl creezi devine accesibil tuturor trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru ceea ce ai zis.

Pentru cei care nu urmăresc ce se întîmplă în magica blogosferă românească (acea sferă extraordinară în care eu nu prea intru cu cei 20 de cititori care mă găsesc întîmplător în fiecare zi), ei bine, blogosfera suferă zilele astea din cauza unui tip, haotik, care în timp ce făcea parte dintr-o campanie Samsung s-a apucat să se certe cu niște oameni care se numesc în mod fascinant ‘colegii’. Și să folosească invective cu foarte foarte multă carne.

Ce mă frămîntă pe mine în seara asta nu este însă atitudinea lui haotik. Nu faptul că el a început să toarne înjurături pe același canal pe care sprijinea campania celor de la Samsung (care i-au și retras participarea în campanie). Cel mai mult mă deranjează atitudinea ambivalentă a așa-numiților ‘alfa-listeri’, oamenii cei mai citiți din blogosfera românească, dar și atitudinea comentatorilor de la articolele lor. Mi se pare absolut dubios cît de mulți din aceștia găsesc scuze individului cu înjurăturile. Că a fost stresat de ceilalți, că e greu să fii blogger, că e viața lui personală, că, că, că. Chiar și Chinezu a anticipat lipsa asta de coloană vertebrală în cititori și a fost foarte moderat în a discuta subiectul. Știți de unde vine moderația asta, și găsitul de scuze?

Vine din mentalitatea aia românească a corupției. Un fel de ‘dacă alții fac, sigur și eu o să scap cu față curată’. La o adică, de ce trebuie eu ca blogger să mă chinui să mă abțin de la comentarii jegoase și de la invective? De ce să am o atitudine de persoană publică ‘în public’ cînd uite, oamenii mă acceptă și-așa? De ce să nu dau 50 de lei în plus la tanti de la ghișeu să-mi facă treaba mai repede? De ce să nu îi dau 100 de lei la polițist, chiar dacă eu am călcat legea și știu că am greșit?

Cînd faci o prostie, ți-o asumi. Cînd tu vrei să îți construiești o persona publică din scris, atunci faci bine și ești atent la ceea ce scrii. Da’ la noi merge și-așa; și oamenii se uită în continuare la OTV, îl admiră pe golanul de Mircea Badea, votează Dan Diaconescu și citesc haotik. Pentru că nimeni nu zice: „mă, eu nu accept să citesc mizerii, nu citesc ideile unuia care vorbește în halul ăsta”. Pentru că pînă și Chinezu ia apărarea unui astfel de exemplar, și pentru că nimeni, dar nimeni, nu tranșează niște probleme. Le vorbim pe la colț, le discutăm prin două trei tweet-uri, dar după aia ne întrebăm ‘de ce blogosfera noastră e așa de irelevantă și de plină de nulități?’

Uite de-aia, pentru că le acceptăm. Eu unul o să militez pentru bloguri curate. Nu accept înjurătura. Nu o susțin și o condamn. Și dacă vreodată ies din ceea ce am zis aici, dacă mă prindeți cu ceva ce deviază de la standardele mele curate, trăgeți-mă de mînecă.

PS: chestia cu ‘curatul’ nu se aplică neapărat și la literatură – literatura exploatează limbajul într-un mod diferit, în scopuri diferite.