Eu nu o să mă bucur când moare Iliescu

De când a apărut povestea asta cu Fidel Castro mort toată lumea a sărit cu „vai, Iliescu îi îngroapă pe toți”. După care și-au reamintit cât de mult o să se bucure la moartea lui Iliescu, și că au pusă o șampanie deoparte special pentru eveniment.

Știu, sunt sentimente pe care le înțeleg. Eu unul însă nu pot să mă bucur la moartea lui Iliescu, oricare ar fi fost păcatele lui. Da, a făcut niște mizerii inimaginabile, a adus țara în pragul unui război civil, când o categorie profesională a atacat o categorie socială în mijlocul Bucureștiului. Și totuși, doresc să vi-l pun pe Ion Iliescu într-o perspectivă diferită.

M-am uitat un pic peste istoria României de la apariția României ca stat național. Fac o paranteză necesară: noțiunea de stat național e o chestiune recentă, statele naționale se formează pe undeva la mijlocul secolului XIX, în ciuda faptului că națiunile existau încă dinaintea lor (de exemplu statul național german se înființează în 1871 ca Imperiul German, reunind mare parte din confederația germană). Ei bine, Ion Iliescu este primul lider al României de la 1859 încoace care a cedat puterea respectând votul popular, în mod democratic.

Repet, Ion Iliescu este primul lider al României care a cedat puterea în mod democratic. Apoi, a fost reales președinte al României pentru încă patru ani, și a prezidat peste niște ani de relansare economică ce ne-au permis respectarea angajamentelor față de NATO și față de UE – culminând cu intrarea în UE câțiva ani mai târziu.

Nu îi uit problemele, nu uit faptul că a păstorit o clică coruptă de care ne chinuim acum din greu să scăpăm și parcă nu se mai termină, că a „domnit” peste dezastrul din anii ’90. Dar la moartea lui, oamenii care cred în democrație ar trebui măcar să tacă dacă nu vor dori să își exprime respectul față de primul lider român care nu a păstrat puterea cu arma în mână.

Așa că da, nu o să fiu printre cei care se laudă cu cât de bucuroși vor fi când moare Iliescu. Și nu, nu o să fie o tragedie – și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul. Doar că eu cred că trebuie să avem maturitatea de a accepta faptul că am fi putut avea o soartă mult mai rea în mâinile unui conducător în linia celor care ne-au mai condus până la el. Da, e trist că Ion Iliescu e omul cu care am învățat democrația și nu Rațiu, dar asta e, năravul prost se schimbă greu.

foto: Marius Dumbrăveanu / Mediafax.

foto: Marius Dumbrăveanu / Mediafax.


Comments

Eu nu o să mă bucur când moare Iliescu — 15 Comments

  1. A “cedat” puterea in niste conditii de constrangere externa, zici tu. Ion Iliescu nu era pregatit sa “cedeze” nimic dupa lovitura de stat la care lucrase atata vreme. Marele lui pacat nu este ca si-a pus fiii si fiicele ideologice in pozitii de putere care i-au supravietuit, ci ca, prin mineriade, a distrus aproape complet speranta primei generatii care ar fi putut face ceva. Marele exod a avut loc dupa mineriade, cand oamenii care voiau si puteau sa faca ceva au inteles mesajul: Ciocu’ mic sau carati-va! Omul a facut zob imaginea Romaniei pe plan european si ne-a transformat tara “in lumea a treia” pentru un deceniu. Faptul ca “a cedat puterea democratic” e nu doar chestionabil, dar nici nu-l scuza cu nimic.

    “și a prezidat peste niște ani de relansare economică ce ne-au permis respectarea angajamentelor față de NATO și față de UE – culminând cu intrarea în UE câțiva ani mai târziu.” – Aici nu prea inteleg despre ce vorbesti. Mai deloc. Ce relansare economica!?! Intrarea in UE era amanata tocmai din cauza incapacitatii noastre de a adresa cateva probleme de baza, printre care si marea coruptie. Uiti, in contextul asta, de eforturile guvernarii PNTCD, o guvernare ineficienta, dar care a incercat sa respecte niste principii de baza. Negocierile de aderarea la UE au fost deschise in 1999, iar in 2004 lucrurile nu erau prea sigure, tocmai datorita restantelor la cateva capitole importante…

    Nici eu n-as vrea sa moara Iliescu… pana sa apuce sa plateasca (niciodata nu-i prea tarziu, este, domnule Visinescu?).

  2. Pana la urma, nu e ca ar fi ceva gresit in argumentarea ta, ci ca minimizezi cantitatea obscena de “infractiuni” impotriva poporului roman comisa de Ion Iliescu. E ca atunci cand vorbesti cu nationalistii si iti spun toti ce om corect si drept era maresalul Antonescu, cat de patriot era si cat de eroic era decis sa reziste.

    Toate-s pana la urma corecte, dar corect e si ca era un dictator cu schimbari teribile de stare, care nu respectase niste structuri de baza ale puterii, care a omorat evrei la greu in afara tarii (chiar daca pe teritoriul tarii s-a dovedit mai indulgent), a dispus cu de la sine putere deportarea tiganilor si a trecut in mod inutil Nistrul. La Odessa si in alte doua situatii si-a dovedit lipsa de pregatire militara pentru un razboi de anvergura respectiva, iar prin refuzul de a incheia armistitiul si prin obsesia lui cu Hitler si “marea batalie din Campia Romana” era sa anuleze complet Romania ca stat. Dar, era un conducator corect si patriot…

  3. Mă uit peste alternative, și nu sunt prea grozave, să știi. Iliescu avea la îndemână un aparat represiv puternic lucrat sub Ceaușescu. De bine, de rău, s-a putut da puterea și către niște diletanți în ’96, niște oameni care nu erau foarte pregătiți pentru a o prelua și care au întors-o până la urmă tot la vechii oameni ai aparatului de stat.

    În ’00-’04 am avut niște germeni pentru o creștere economică. Sigur, a fost mai lentă decât s-ar fi putut, dar cu ce oameni, mai exact?

    Democrația românească a spus în cor în ’99 că e nevoie de Iliescu ca să o protejeze. Asta ar trebui să dea de gândit oamenilor care acum urlă în disperare că nu mai moare Iliescu. Sincer, m-am cam săturat de faza asta cu „democrația e ok atâta vreme cât iese ce vreau eu”.

    • Cu ultima fraza sunt de acord, mai ales daca e sa ne luam dupa protestele anti-Trump din ultima vreme, proteste care sunt cel mult amuzante. Altfel, nu cred ca romanii au putut alege vreodata “ce au vrut”, pentru simplul motiv ca nu au fost niciodata suficient de educati sa o faca. Daca-i spui unui om ca are de ales intre mere si pere, dar el nu stie ca exista gutui si nici macar nu poate intelege conceptul de gutuie, e dificil de spus daca e intr-adevar “liber” sa aleaga (e “liber” in limita propriei lumi… care este foarte mica – tinuta asa in mod intentionat, din pacate).

    • Vorbim totuși de niște adulți. Da, putem să considerăm că sunt imaturi, dar asta e, ăștia sunt oamenii. Nu putem să dăm vina pe Iliescu pentru tot, hai să ne uităm un pic la opoziție ca să înțelegem de ce PSD-ul încă are 40% din voturi.

  4. @Dorin: Sure, no pb! 🙂

    De ce ‘wrong’ re ‘a cedat puterea pasnic’ – nici macar nu se poate spune ca a cedat puterea. FSN/PDSR/PSD si aripa lor liberala (USL/PNL/ALDE) au avut in continuare puterea. Ilici s-a linistit dupa ce-a vazut ca are suficiente parghii sa conduca prin PSD.
    Si “in mod pasnic” – ce mare branza? Faceti aici ca Trudeau Jr si cu TrudeauEulogies despre Fidel.

    Asa, la plusuri pt Ilici putem adauga ca in timpul lui n-a fost nici-un tzunami pe teritoriul Romaniei, nici-o epidemie de ciuma neagra, ebola etc, nici-un cataclism nuclear => good leadership, nu-i asa? 🙂

    • Tu te gândești la ce a fost și nu te gândești la ce ar fi putut să fie. Aici e greșeala ta. Tu crezi că o țară care avea granițele închise nu putea să le țină în continuare închise, și o țară obișnuită în 130 de ani de regim autoritar nu poate să trăiască fără continuarea lui.

      Dealtfel românii au arătat că le place politica pe care o ducea Iliescu. L-ar fi dorit pe el conducător în continuare. El ar fi putut foarte bine să acționeze din timp, în fond a fost tartore vreme de 6 ani, într-o vreme când noi nu prea știam ce e democrația decât de prin filme.

      În rest, rămâne cum am stabilit. Dacă citești textul pe care l-am scris vei vedea că nu ignor părțile rele ale omului. În fine, e greu cu cititul ăsta.

  5. A, deci ideea ta e ca putea fi si mai rau? 🙂 Nu cred ca e argument viabil.

    Si faptul ca romanilor le-a placut/place politica lui Iliescu nu inseamna ca acea politica e OK. La fel ar fi “madam Firea a fost aleasa deci trebe musai ca e OK, boborul are totdeauna dreptate!”. Poporul poate si sa fie indoctrinat, sa creada ca drumul tip Iliescu e singurul bun. Sau sa aibe interese materiale directe (sa se dea!).

    Iar Romania oricum nu “stie ce-i democratia”, cand atatea chestii penale se amesteca cu high level politics, cand trece glontul pe la ureche (Ponta, Dragnea, Klaus) uneori chiar nimereste (Firea again, Moliceanu). Cand e un teatru kabuki permanent cu DNA, deontologii lu’ peste etc etc. Sorry, dar asta nu e “democratie”.

    Si da, am citit textul 🙂

Comentariul tău