Eu o să ascult în continuare Michael Jackson

Nu știu ce părere aveți voi despre Michael Jackson, dar HBO tocmai a publicat un documentar făcut după ureche bazându-se pe faptul că e destul ca doi oameni să afirme o chestie (deși nu au putut face același lucru în fața judecătorului). În el îl acuză pe Jackson că a fost un pedofil, că i-a abuzat, și alte lucruri care nu mă interesează, că-s zise mult prea târziu post-factum și le simt ca pe niște șantaje post-#metoo.

Vorba e ieftină mai ales când nu prea ai cum să dai substanță lucrurilor pe care le vorbești, și deci nimeni nu poate să te pună să dovedești ceea ce afirmi. A fost Jackson un pedofil? Suntem la un punct în care nu-mi pasă. Suspiciunile astea nu sunt noi – le știam de prin anii ‘90, nu a schimbat nimic. Acum, însă, slavă internetului, putem să ne arătăm ofensați de faptul că Michael Jackson a existat și a avut ceva impact cultural. Hai să dăm în el cu fecale, poate ieșim și noi un pic la suprafață să ne simțim mai bine!

Și societatea asta justițiară începe să corecteze problema Michael Jackson. Posturile de radio îl scot din playlist cu mult nerv (e ciudat să scoți muzică de acum 30 de ani din playlist pentru că acum 35 de ani artistul s-ar putea să fi făcut o chestie, dar fie). Producătorii The Simpsons au retras episodul cu Michael Jackson, pe motiv că cineva a vorbit de rău artistul într-un documentar.

Aș putea zice că mă sperie chestiile de genul ăsta, dacă aș fi mai sperios de felul meu. Doar că nu mă sperie, mă amuză, pentru că orice revoluție își devorează destul de repede copiii, și acuzatorii de azi o să ajungă destul de rapid cu degetul ațintit asupra lor. Panica morală stârnită de ceva ce s-a întâmplat acum 35 de ani e amuzantă, oricum am pune probleme.

Culmea e că suntem într-un moment în care impactul cultural direct al lui Michael Jackson s-a diminuat spre inexistență. Oamenii nu stau să asculte muzica lui Jackson ca să învețe cum să facă muzică pop, și nu se uită la concertele lui pentru a învăța cum se face un concert. Impactul a ceea ce a făcut el în anii ‘80 și începutul anilor ‘90, însă, poate fi simțit în cam tot ce ascultăm azi în materie de pop, că ne convine sau nu. Nu vă place Michael Jackson pentru că cineva a zis ceva pe internet despre el? Nu mai ascultați niciun fel de muzică pop, și gata.

Munca pe care a făcut-o omul, cu cele trei albume care au redefinit de trei ori muzica pop, lucrate obsesiv, gândite să împingă dincolo de limite un gen care se baza exclusiv pe rețete pre-definite. În materie de spectacol live, a ridicat ștacheta enorm pentru toți cei care au venit după el. Omul a fost un reper moral, da! cu implicarea lui în cauze sociale (precum „We are the world”). Cu „Black and White”, piesa care mi-a format poziția definitivă în legătură cu rasismul, sau cu „Man in the mirror”, pot spune că Michael m-a ajutat să devin un om mai bun decât aș fi fost altfel.

Așa că, băieți, fete, mulțumesc, eu o să ascult în continuare Michael Jackson. Lumea cu Michael Jackson e o lume mai bună decât aia fără.