Eurovision 2018

Primul meu Eurovision, că văzusem că încep să curgă memele și vroiam să înțeleg despre ce e vorba. Așa că am dat drumul la televizor, și iată ce am văzut:

În primul rând, Eurovision-ul este Superbowl-ul European. Noi nu avem un spectacol de genul Superbowl când e finala Ligii Campionilor – deși poate ar trebui să avem, în schimb, Eurovision-ul e cel mai inclusiv și cel mai participativ eveniment din continent. Superbowl-ul e doar o enormă afacere de vândut reclame, dar Eurovision-ul chiar e un spectacol.

Și mulți se plâng (inclusiv eu, probabil, anii trecuți) de calitatea acestui spectacol. Lucru care îmi amintește că lumea se ia prea mult în serios, și uită că e un moment perfect pentru National Trolling. Și acolo poți să observi un lucru foarte interesant. De exemplu juriul românesc a demonstrat că e incapabil să înțeleagă ce e Eurovision-ul și a încercat să voteze obiectiv – rușii, în schimb, înțelegând că e concurs de trolling, au dat 12 puncte Moldovei – nu pentru că piesa Moldovei e aia care a rupt gura târgului, ci pentru că știau că moldovenii o să se uite și o să se bucure când văd chestia asta. Pentru că da, votul popular individual pe țări nu se vede la TV. Pe de altă parte, românii au votat pentru Moldova și Ungaria, ceea ce explică mult mai bine cam care sunt prietenii cetățenilor români. Dar poate că data viitoare poate punem pe cineva în juriu care să priceapă și pe ce lume trăiesc.

Și din punctul de vedere muzical tot concurs de trolling rămâne. Dovadă că Israelul a câștigat exact în momentul în care europenii se chinuie din greu să nege că Ierusalim există. Dovadă că Israelul a câștigat cu o melodie care te face să râzi cap-coadă, cu o Bjork la mișto. Practic, e o glumă atât de meta încât au luat-o pe Bjork, ea însăși un troll, și au trollat-o pe Bjork îngrășând-o și punând-o să cânte ceva la nivel de Barbie Girl.

Și cred că anii trecuți am făcut și eu mișto de Eurovision, dar nici nu urmărisem spectacolul. E ca și cum ai lua un film cu Adam Sandler și te-ai aștepta să fie o reflecție asupra inutilității existenței. Eurovision e un spectacol vesel și frumos, și poate că ar trebui să fim mai relaxați în privința lui.