Evitați comicurile traduse de Mircea Pricăjan

Mi se întâmplă foarte rar să fac asta pentru că presupune două lucruri. În primul rând, presupune că arăt cu degetul o persoană (ceea ce am mai făcut, e drept), și în al doilea rând presupune că arăt cu degetul un business pe care îl are, un business cinstit pentru care probabil că muncește. Mult. Prea mult. Atât de mult încât îl face foarte rău. Și nu îmi stă în fire să mă iau de oamenii care muncesc mult pentru ceva. De-asta postarea asta e foarte dificilă pentru mine.

De ceva vreme au început să apară în România comic-books – fie ediții de 24 de pagini, fie adunate în volum, povești întregi care merită citite și colecționate. Câteva sunt foarte bune, mai ales că editorii pot alege încă cele mai bune povești din universul Marvel (cu care colaborează Lex Comics). Editarea e excelentă, volumele vin în condiții grafice excelente (poate au coperta un pic prea dură – fizic – dar în rest editarea e la standardele la care te-ai aștepta). Problema, singurul loc unde poate interveni o problemă, e partea de traduceri.

Și câteva traduceri sunt absolut ok, în sensul că nu te deranjează. Nu au de ce. Nu intră între tine și comic-book, nu se bagă în sufletul tău. Dar când încerci să descifrezi ce vrea să zică traducătorul, îți dai seama că fie nu cunoaște limba română, fie a folosit chinezi să-i traducă și lor li se pare ok, fie a pus în Google Translate și a modificat ici colo să sune mai prost decât Google Translate.

Cum ziceam, arăt cu degetul un om și pe sora sau nevasta lui (care aparent ar fi corector) și nu e ok. Dar am ajuns la gradul acela de saturație la care spun că dacă Mircea Pricăjan mai apare pe coperta unei cărți nu o voi cumpăra, pentru că e imposibil să ofere calitatea necesară. Și pentru că m-am luat de om, vin cu argumente, ca să nu credeți că sunt un individ oribil care îl urăște pe Mircea Pricăjan că i-a furat sanvișul în clasa a II-a. O să iau o porțiune mică din texte – dacă le analizez până la capăt o iau razna.

Iron man – 2/5, Pe cuvânt de gentleman

  • „Costumele astea nu sunt făcute să fie rapide”  – vrea să spună că nu ești rapid în ele.
  • „Și acum… faci munca unui stivuitorist” – unui ce?
  • „Nu mă interesează postul de bandit” – Oare unde se angajează bandiții? Oare la Parlamentul României există posturi de bandiți, tâlhari și mincinoși?
  • „Pe o mică insulă artificială din mijlocul unui lac din Symkaria există șase oameni modificați de Extremis. Proprietate a unui grup de mercenari care-și spun «Cercul»” – oamenii sunt proprietate personală? Fain. Doar că insula era proprietatea.
  • „Și care-i povestea? Mituire?” – Mituire? Serios? ăsta e locul unde am abandonat ediția – începutul paginii 4. E clar că Pricăjan nu știe română. Hai să trecem la următorul volum.

Civil War – un eveniment Marvel Comics

Dacă țin bine minte, volumul ăsta e, per total, ok-ish. Dar când îl luăm la scuturat…

  • „De șase luni hoinărim prin vestul mijlociu în căutarea unor zărghiți cu care să ne batem”. Cuvântul zărghiți există, e un regionalism extraordinar de inutil în fraza respectivă.
  • Cenzurează înjurăturile. E neclar de ce, pentru că oricum comicurile Marvel sunt pentru public matur. În fond, unul din personajele numite este „Regina Bondage”. Și nu are nicio legătură cu bondarii.
  • „Mâinile tale sunt pătate cu sângele micului meu damien” (comicurile sunt editate cu comic-sans all-caps, e imposibil să îți dai seama că Damien e nume, nu tip de obiect). Dar oricum, cine vorbește așa? Există pe lângă traducere un proces numit „adaptare”, care transformă textul dintr-o traducere cuvânt cu cuvânt într-un text acceptabil de limbă-țintă. Asta nu face Mircea Pricăjan constant. De exemplu, traduci în română și spui că X nu poate numi președinții Statelor Unite. Păi asta e o problemă generală în România, nu că ne-ar afecta cumva. E ca și cum ai scrie în engleză că „you don’t know all the Romanian Presidents” – se uită americanul și recunoaște: „da, mă, nici măcar nu-mi pasă”.
  • „A venit timpul ca super-eroii să fie înrolați?” – Acolo, enrolled nu e „înrolat”. E mai degrabă racolat sau, mai bine, inventariat. Deodată transmite ideea că se dorește o armată de super-eroi – ceea ce nu seamănă deloc cu sensul cărții.
  • Redau întreg dialogul: „Salut, păpușă, scuze c-am întârziat, dar venind încoace m-am oprit să salvez niște copilași dintr-un orfelinat în flăcări” / „Vorbești serios, Johnny, sau inventezi iar scuze ca să mă îmbunezi?” / „Păi schimbă «orfani» cu «puicuțe» și «clădire în flăcări» cu «sesiune de autografe» și ai adevărul gol-goluț, dulceață”. Hai să vedem problemele. 1) cuvântul „orfani” nu apare în dialogul inițial, și nici „clădire în flăcări”. 2) A salvat niște puicuțe de la o sesiune de autografe? Erm?
  • „bătrâne”. Chiar folosește cineva apelativul ăsta? E unul din favoritele lui Pricăjan, dar până acum doar în cărți am văzut acest „bătrâne”. Da, americanii își zic între ei „old man”. Noi nu. Aici ar fi trebuit să vină calitatea de traducător a lui Pricăjan. Dar omul e plin de cuvinte pe care nu le folosește nimeni. „mocofan”, de exemplu. Ideea e simplă, de ce zic că e important: comic-book-urile folosesc un limbaj accesibil. Mocofan, zărghit, astea sunt cuvinte pe care nu le auzi pe nicăieri, și habar nu am ce înseamnă.
  • „… voi fi forțat să intru în slujba statului, iar dacă nu, voi primi mandat de arestare?”. Nu, stai liniștit, nu vei primi tu, îl vor primi polițiștii care vin să te aresteze.
  • „În ce mă privește, Stamford a fost pentru noi un semnal de trezire, ceea ce alcoolicii numesc moment de limpezime”. Un moment de ce, mă?

Abandonez volumul aici. Încă o dată, am luat primele pagini, și ăsta e volumul tradus binișor, traducerea nu deranjează atât de tare.

Daredevil – neînfricatul

Traducerea la Daredevil e remarcabilă pentru că o greșește încă de pe copertă. În momentul în care traduci Daredevil cu „neînfricatul” ai o problemă, pentru că Daredevil are o conotație negativă („devil” din daredevil se referă fix la ceea ce credeți că se referă). „Neînfricatul” are o conotație pur pozitivă, cel puțin în acest moment în cultura și civilizația românească. „Aventurier”, „Sfidător” sau chiar un cuvânt bazat pe „bravadă” – pentru că astea captează mai bine ideea de „daredevil”. Se pare că aici am fost eu indus în eroare. Din păcate, se pare că titlul original este „Daredevil – the man without fear” – deci traducerea e corectă. M-a indus în eroare faptul că la un moment dat apare „Daredevil” de nicăieri, și e folosit inconsecvent.

În orice caz, Daredevil e cunoscută în lumea de limbă engleză pentru textul inteligent, emoțional pe alocuri, peste standardele comic-book-urilor. Pricăjan reușește să șteargă acest avantaj cu o limbă de lemn, cu greșeli de înțelegere a textului și cu regionalisme aiurite.

  • „Zilele sunt luminoase și caniculare și invită la trăsnăi”.
  • „Dar trebuie să fii șiret dacă nu vrei să țipe lumea la tine”
  • „Bastonul ăla-i proprietatea orașului” – Town property este nu „proprietatea orașului” ci a municipalității – adică a aparatului administrativ al orașului, pe care englezii îl numesc simplu „town”.
  • „iar eu sunt un neputincios și-mi pare rău” – hai mă, cine vorbește așa?
  • „la fel și băiatul tău cel isteț, micuțul Matt” – am pus fraza asta fiindcă seamănă perfect cu felul în care vorbesc vecinii mei de pe palier, nu pentru că nu am auzit pe nimeni în viața mea vorbind în halul ăsta. Și ăștia sunt infractori, teoretic nu vin cu cuvinte d-astea.
  • Pe o pagină foarte mișto, în care se ilustrează felul în care tatăl lui Matt era și sportiv, și în slujba mafiei locale, apare textul, împărțit în mai multe secvențe grafice: „atunci când este luptător – nu bătăuș al mafiei” / ” atunci când este campion – nu bătăuș„. Probabil textul original arată altfel, și acolo în loc de bătăuș avem un sinonim. Dar traducătorul nostru nu e pasionat de astfel de subtilități. Pentru el, primele două versuri din Luceafărul ar fi putut foarte bine să fie: „A fost odată ca-n povești, a fost ca în povești”.
  • „E o alegere scumpă”. Nu, e una dificilă, poate fi altcumva, dar nu e vorba de preț acolo.
  • Copiii îl cheamă afară, aka „îl tachinează” – „Hai, Daredevil, ieși la lumină”. Încă o dată, nu e o chestie negativă, așa urlă și copiii afară pe pietonală la mine, doream doar să remarc.
  • „Timpul lui secret”. Traducere mot-à-mot.
  • Acum poate mă ajutați voi cu traducerea din română în română: „da, îi curge prin vene, îl modifică. Sângele lui. Îl arde… Se avântă cu toată viteza înainte și se izbește de baza țestei sale”. Ce face sângele lui? Despre ce vorbim aici?
  • „Matt ascultă două pisici care se ceartă la șase străzi distanță” – înțeleg că românii sunt foarte pudici, dar poate s-ar fi putut merge pe un eufemism diferit.
  • „Nu spun că ai șanse bune. Ești nedisciplinat”. Hai bă, asta e de clasa a doua.
  • Din nou, pe mai multe panel-uri: „Matt avântă bastonul – nu nimerește nimic – din nou – atunci… și o mișcare ca o șoaptă… o formă alcătuită din aer…”. Dacă v-a pus în încurcătură „avântă” e ok, continuarea nu are absolut niciun sens, deci puteți să săriți peste pagina asta.
  • „Nu-i bine. Mai o dată”.
  • „La sfârșit, în ciuda sângelui și a dinților lipsă, întoarce către Fixer un surâs de om”. Fraza asta. Poezie.

Nu mai continui cu Daredevil. Urmează picătura care a umplut paharul.

Moartea Căpitanului America

  • „Îngâmfarea americanilor mă dezgustă. Sunt o nație bebelușă”. O ce??? De pe prima pagină. AM simțit regretul din prima pagină.
  • „Bucuros am să-i las ruinele în mâinile lor”. Mot-a-mot, din nou. Google Translate ftw!
  • „Bleah! Teama îți trădează slăbiciunea” Asta îmi amintește de faza cu „ha ha, Căpitane Planetă, te-am închis în containerul cu deșeuri radioactive”. Monumental.
  • „O să strivesc sub călcâi dinții tuturor americanilor ăstora rânjitori chiar dacă îmi va lua tot restul vieții…”. RedSkull devine Zâna Măseluță, cu un „twist” malefic.
  • „E timpul să ne luăm țara înapoi de la cei cu interese speciale”.
  • „… precum și oprirea procedurilor de evicțiune asupra a mii de case din toată țara”. Cuvântul evicțiune e corect (dar nu-l folosește nimeni), dar când americanii se referă la „house” sau „household” se referă la gospodării și în mod special la familii. Nu la case.
  • „Până la urmă e mai satisfăcător când te și joci cu prada”. Satisfăcător ăla doar pe mine mă zgârie pe ureche?
  • „Întreaga SUA va fi sub puterea mea de viață și de moarte” – True super-villain fashion. Probabil limba de lemn vine odată cu super-răutatea, sau poate că doar cu traducătorul.

E prea dureros. Prea obositor. Fiecare pagină e o surpriză cu Mircea Pricăjan. Nu mai continui, dar textul continuă așa – și rar găsești o pagină fără vreo perlă meseriașă.

Traducerea e o treabă grea. Nu glumesc, am încercat să fac și eu o traducere la Tao Te Ching, și m-am oprit după câteva capitole. E incredibil de dificil să surprinzi sensul pe care îl conține textul original. Cuvintele sunt simplu de tradus – dar nu vor reda același sens pe care îl au în original. Fiecare traducere de text e un tur de forță în care trebuie să te chinui să prinzi sensul pe care l-au dorit autorii textului original. La comic-books e un pic mai dificil – ar trebui să ai materialul sursă aproape, să înțelegi contextul, pentru că altfel o traducere te poate induce în eroare puternic. Uneori traducerea element cu element e inutilă pentru că fraza românească are altă topică, și e foarte ușor să pari un automat. Dar Pricăjan îmi dă senzația că nu face niciun efort. Traducerile par făcute fără un exemplar de comic book în original lângă, și fără pic de efort de adaptare.

De-asta am decis că nu mai iau texte traduse de Mircea Pricăjan. Nu-l cunosc pe om, nu am nimic personal cu el, probabil că e un tip ok la o bere, poate fi și un om remarcabil în orice altceva. Din păcate nu se pricepe la tradus comic-books și cred că el singur are un aport negativ la dezvoltarea fenomenului în România. Când un om care a citit la viața lui comic-books vrea să achiziționeze un volum și dă peste o traducere făcută într-o limbă de lemn, de ce și-ar mai bătea capul? Încă mai merg torenții la noi, deja există suficient de multe importuri de comic books și Comixology are niște reduceri-trăznet uneori, ar putea foarte bine să meargă full-digital. De ce să-și mai bată capul cu munca de mântuială depusă de traducătorul român?

Așa că gata, mulțumesc, mi-a ajuns. Lex Comics, se aude?