Execuții în direct (din nou)
Sunt un fan declarat al lui Funeriu. Gata, nu mai îmi ascund părerea, ci o spun pe față că sunt un fan Funeriu. Și nu pentru că el ar fi un om senzațional, sau un ministru genial. Nu, nu. Sunt un fan al lui pentru că este supus unui linșaj mediatic și rezistă. Și rezistă.
Mă uit acum (12 iulie 2011, ora 19:50) la stream-ul live de la Antena 3. Și ce văd e că Anteniștii nu și-au terminat linșajul mediatic. Atacă din nou. Eu unul nu asta vroiam să văd; Citisem că a apărut din nou păpușa în cămașă portocalie și vroiam să văd cu ochii mei cît de retardați sunt știriștii de la antene. Sunt retardați, dar nu despre asta vroiam să vă vorbesc.
Cînd am dat drumul la emisiune urlau la Funeriu cu mult regret și multă frustrare, explicîndu-i că are mai multe CV-uri pe care le-a folosit pentru mai multe locuri de muncă. Evident, nimeni nu era acolo ca să răspundă – talk-showiștii de la Antene erau însoțiți acolo doar de păpușa portocalie și de niște îmbuibați de la diverse partide care nu spuneau nimic – doar stăteau ca ‘martori’.
Și nu am putut să fac legătura, mental, cu niște tribunale staliniste, unde afirmația acuzatorilor sunt mai presus de orice dubiu, iar acuzatul nu va putea spune nimic. Toți cei care aduc dovezi în sprijinul acuzării sunt anonimi dar de mare încredere. Un ’tovarăș’ polițist de la Constanța, un ’tovarăș’ admirator al emisiunii noastre aduce dovada că Funeriu a făcut fals în acte. Acuzatorii discută la pertu cu acuzatul, iar o individă cu alura (drept îi că îi lipsește intonația) Anei Pauker conduce ședința în care se dau sentințele. Similitudinile sunt suficiente încît chiar și pe căldura asta să îți dea fiori reci. (Individa e Dana Grecu)
Stalinismul nu a murit – el e reînviat la televiziune. Ce, nu mă credeți? Priviți acest gest de normalitate.
content-not-found
Asta e ceea ce oamenii de la antene consideră normal. Vă mai amintiți clipul acela cu stăpînii?
Anteniștii i-au ales incredibil de prost.
Au invitat în acea emisiune un ziarist mai bătrîn, Vasilescu, parcă îl chema? Da. Și spunea niște lucruri foarte normale, foarte naturale. Întrebat despre subiectele pe care le-au abordat, le-a răspuns foarte natural: „cred că e un subiect cu prea puțină importanță, și că spectatorii s-au plictisit”. După aceea, întrebat despre ce e mai important, a început să spună că singura problemă nu e datoria externă, nu căderea leului (leul nu va cădea prea mult) ci că problema e criza perpetuă, care se prelungește. Au încercat de fiecare dată să-i închidă gura – pesemne era prea bătrîn și nu a înțeles prea bine regia filmului execuției.
Doamne, oameni buni, cum puteți să îi luați în serios pe oamenii ăștia? De ce îi ascultați? V-a plăcut prea tare comunismul? Dumnezeule, voi vă dați seama că în studioul ăla stăteau înșiruiți niște indivizi care nu au spus nimic (erau de pe la ceva ‘opoziție’) ci doar au îngînat la acest spectacol sumbru? Pe ăia vreți să îi votați?
Și pentru cei care spun că anteniștii au dreptate. Da, poate că au dreptate. Unele lucruri sunt probabil adevărate, altele sunt niște intoxicări jenante. Dar ei au făcut un expozeu de o oră în legătură cu CV-urile lui Funeriu, și un expozeu de o oră (care e continuat în ora următoare!!! dar nu mai vreau să ascult mizeriile lor) în legătură cu Boc și elicopterul în care a luat-o pe fiica și nepotul lui.
Și știți ce se întîmplă? Oamenii sunt prinși la televizor, în niște manipulări incredibil de neimportante – sunt de fapt deviați de la subiectele cu adevărat important. Sunt inflamați, și nu-și dau seama că sunt inflamați pe niște subiecte absolut neimportante. Lucrurile cu adevărat importante sunt evitate de tribunalul stalinist. Pentru că e mai fun așa. Și pentru că oamenii îi urmăresc în continuare.
O să spuneți că eu sunt prea pro-Băsescu sau pro-PDL. Nu sunt. Dar vorbesc despre niște lucruri de bun simț: panica asta unilaterală nu e sănătoasă. Știu că mulți dintre privitorii televizoarelor nu au filtru personal și vor accepta informația și opiniile fabricate de televiziuni. Dar cei care mai știu să și citească, îi rog să privească cu alți ochi ceea ce privesc. Cu un ochi critic. Și poate atunci o să vedeți și alte opinii.
Pînă una alta, sunt îngrijorat. Ultima dată cînd m-am uitat la Tv lucrurile erau un pic mai moi. Acum comportamentele aberante ale mass-media se acutizează. Se promovează o ură viscerală, o ură precum cea descrisă de Orwell în 1984. Nu mai există diversitate, doar linșaj. O singură direcție. Și toți oamenii se alătură.
Eu închid televizorul acum. Voi? Continuați să participați la tribunalele staliniste?