Explicația „ideea e marxistă deci rea” e rudimentară

Am avut aseară o lungă dezbatere pe tema felului în care marxismul cultural ia avans și asta e rău. Nu neapărat important, discuția pornise de la faptul că Twitch a pus pe post de cenzor o tipă trans (FerociouslySteph) care urăște oamenii care joacă jocuri, e puternic rasistă (dar pe invers, urăște albii și i se pare că totul e white-supremacy), mă rog, toate lucrurile alea bune. E neimportant pentru că știm ce se va întâmpla, Steph va reclama că e hărțuită și ăia de la Twitch nu o să mai știe cum să rezolve problema pentru că e clar că nici ei nu vor să se asocieze cu cineva atât de primitiv, dar nu despre asta vreau să vorbesc.

În discuția de ieri am ajuns din vorbă în vorbă la felul în care leftismul pune stăpânire pe lume. Și dincolo de momentul în care leftismul și stânga erau două chestii diferite și leftismul are un aer de conspirație masonică, dincolo de momentul în care mai avea puțin și omul de dreapta cita din Mein Kampf, am ajuns cumva la un impas în care, discutând meritele unei idei, omul a pus pe masă argumentul suprem. „E o idee marxistă”.

Și în momentul ăla pentru el subiectul a fost închis. Probabil ar fi imposibil să găsesc în Marx ideea pe care o discutam, dar nu e foarte important. Marea problemă era că ideea miroase a marxism, deci e rea. Și refuz să dialoghez în termenii ăștia pentru că în momentul în care spui că o idee e marxistă uiți să dezbați meritele și problemele ideii, și dezbați posibila sursă. În loc să rezolvi o problemă, practic te superi pe originatorul ideii, fără să te mai uiți dacă nu cumva ideea aia rezolvă situația.

Ăsta e genul de gândire rudimentară care m-a făcut să părăsesc și platforma Facebook. Practic ideile nu mai sunt discutate pentru merite și hibe, ci pentru sursă. Dacă PSD a zis o chestie e musai rea, dacă USR a zis o chestie musai e bună. Cum, îndrăznești să spui că USR zice prostii?

Și, cum ziceam, mi se pare foarte primitiv stilul ăsta de gândire. Și cred că încet ar trebui să ne dăm seama că nu mai există surse imaculate de idei, și nici reversul. Că nu există niciun evil-mastermind care să vrea să distrugă universul cunoscut, că lucrurile nu funcționează chiar așa. Și că Marx are locul lui în secolul XIX și că, oricât de mult ne-ar plăcea nouă să îl facem pe Marx vinovat de milioanele de victime ale stalinismului, Stalin îi datorează la fel de mult sau poate mai mult republicanismului lui Cornelius Sulla.

Am încercat de ceva vreme să nu mai tratez nicio idee ca fiind fundamental rea sau fundamental bună. Cred că suntem într-o situație suficient de echilibrată din punct de vedere intelectual încât să ne permitem să dezbatem idei, nu neapărat să epurăm din cercul intim ideile pe care le-am pictat cu anumite culori. Că în momentul în care noi, ăștia de dreapta, respingem o idee doar pentru că e marxistă nu e cu nimic diferit de momentul în care niște SJW isterici urlă la noi că suntem naziști. E un nivel la care nu mai poate exista dialog, și lipsa de dialog duce la situațiuni reprobabile.