Fanii Simonei Halep, atât de aproape de un mare șlem!

În mod normal nu m-aș fi pus să scriu despre performanța extraordinară a Simonei Halep. A jucat cel mai frumos turneu de până acum – ea este eroina lui Australian Open, în ciuda faptului că a pierdut în finală. Și în ciuda faptului că, pierzând în finală, a pierdut și primul loc, și ocazia de a confirma cu un mare șlem valoarea ei.

Dar nu aș fi vrut să scriu despre asta pentru că deja a scris prea multă lume. Prefer să trăiesc meciurile, să le comentez cu cei cu care am comentat dintotdeauna, să ignor vacarmul din jurul meciurilor. Și pentru că mi-am selectat foarte bine sursele de informare, nu am văzut înjurăturile românilor care au fost dezamăgiți de ceea ce a făcut Halep pe teren. Într-un fel eu am pierdut: e întotdeauna mișto să vezi oameni care obosesc când urcă scările până la lift comentând despre ce înseamnă valoarea în tenis, simți că într-adevăr oamenii au o perspectivă importantă ce trebuie luată în seamă.

Observ curba asta ciudată din sentimentele publice la adresa lui Halep de ceva ani – de prin 2012, de când am început să urmăresc ce se întâmplă în tenisul feminin românesc. La început, foarte puțină lume vorbea despre tenis – prin 2013 lumea a aflat de Halep, după care a început în 2014 prima dezamăgire – românii erau dezamăgiți că femeia despre care nu știau nimic și de care nu le păsase până atunci a luat bătaie.

Și aici reacțiile sunt un pic diferite. Prima, gospodinele care n-au nicio treabă cu fenomenul, au fost întotdeauna acolo să spună: „vai, Simona, te iubim, etc.”. Părerea lor nu contează pentru că ele așteaptă să li se zică cine e de admirat de la televizor – până nu ajunge pe sticlă persoana nu există, odată ajunsă pe sticlă afecțiunea lor, care nu înseamnă nimic, e garantată.

A doua, reacțiile oamenilor care sunt fani de ocazie. Ei sunt împărțiți acum (că totuși, e locul 2 mondial) – unii o susțin în continuare (până la următoarea semifinală, că ei nu se uită când e mai jos de semifinale), alții explică că dintotdeauna știau că o să se întâmple așa. Dacă primii sunt la fel de valoroși ca gospodinele (doar că mai au un pic de inițiativă și se uită fără să li se zică de la tv sau Facebook să o facă) cei din urmă merită o scurtă psihanaliză. Ce se întâmplă cu ei este că faptul că Halep a pierdut (și și-a pierdut și poziția de lider) e o confirmare că tipa e o fraudă, și este pentru ei o confirmare că e ok ca și ei să fie niște fraude cu un succes moderat acolo unde sunt ei. Faptul că Halep a pierdut e o confirmare că e ok să eșuezi – oamenii se simt ușurați.

Absolut nimeni care a făcut cu adevărat performanță în viață (din lucruri constructive, nu aruncat vorbe la Tv sau pe Internet) nu va sta în categoria asta, a doua. Când ești numărul 1 pe o piață internațională, într-o zonă ultra-competitivă, fără șpăgi și șmecherii ieftine ca pe piața românească, e imposibil să nu apreciezi ce înseamnă să fii numărul 1, chiar dacă stai acolo doar 3 luni și jumătate.

Și acum vreau să vorbesc despre a treia categorie. Ăia care urmăresc ce se întâmplă. Care se uită sau urmăresc rezultatele, și nu înjură când Halep e eliminată din primul tur. Care îi urmăresc aparițiile sportive, care comentează între ei despre ce se întâmplă. Oamenii ăia sunt fanii, și în România sunt destul de puțini. Fanii ăia mai zic ceva, dar s-au săturat să spună lucruri de bine ca să vină băieții deștepți din categoria a doua să le explice că fata e o non-valoare. Fanii ăștia sunt cei care contează, și din păcate vocea lor se aude prea rar în vacarmul gospodinelor și a fanilor de victorie. Ăștia sunt cei pe care vreau să-i ascult, și părerea lor mi se pare mai importantă decât a oricăruia care „știa el că n-are valoare”.

Și acum să vorbim despre ce s-a întâmplat la Australian Open. La Australian Open Halep a arătat o creștere fantastică față de anul trecut – mental, fizic. După o gleznă scrântită cu Aiava, un meci record de 3 ore și 45 de minute cu Lauren Davis, un meci extraordinar de dificil cu Kerber. Wozniacki a fost prea mult pentru ea, într-o finală în care din cauza căldurii au trebuit să facă o pauză de zece minute pentru că era să îi sară inima din piept la propriu pe teren.

Dar față de ce a jucat până acum? Halep e într-o creștere extraordinară, și, sper eu, e doar începutul. A fost deja numărul unu, nu mai are nimic de demonstrat, și relaxarea asta ne arată o Halep mult mai puternică mental.

Dacă e ceva de învățat pentru ea, sunt sigură că acum are lângă ea echipa perfectă care s-o ajute să învețe ce e important. Dacă e ceva de învățat pentru noi, ceilalți, este cum să ajungem și noi acolo, sus. Nu la tenis, ci în ceea ce facem. Putem oare să rămânem la fel de optimiști și pozitivi ca Halep, chiar dacă ajungem sus? Putem să evoluăm continuu, să ne ținem? Putem să fim mai buni ca ea?

La risc, o să afirm că comentacii ăștia de duminică nu au timp de reflecție internă, că dacă ar avea și-ar ține gura.

PS: Sper, totuși, că asta nu e grav:

SImona Halep la Australian Open – Finala – 2018 — fiți voi mai buni.

8 Replies to “Fanii Simonei Halep, atât de aproape de un mare șlem!”

  1. “A jucat cel mai frumos turneu de până acum – ea este eroina lui Australian Open, în ciuda faptului că a pierdut în finală”

    Total de acord. Pentru o țară ca Romănia sa aibă o tenismană ca Halep e o super-performanța.Vorba lui Hagi (alt aromăn despre care mulți au făcut mișto la vremea aceea), ar trebuie să-i ridicați statuie!

  2. eu sunt curios daca Irina Sparlea isi lua la fel de multa ura de la romani daca era Facebook si internet atunci.

    1. Tocmai asta face diferența acum. Oamenii au învățat că e ok să ai o voce, și că oamenii reacționează la absolut orice scrii negativ. Așa că s-au învățat să comenteze negativ absolut orice. În cazul Simonei e și mai simplu, pentru că argumentele sunt incredibil de facile: „a luat bătaie, deci e slabă”, „nu are un mare șlem, deci e varză”. Sunt argumente pe care le-au împins și oamenii în presă, și chiar CTP-ul care acum pupă pământul pe unde a călcat Halep. Și negativiștilor le place să antreneze ura aia – că le place atenția pe care o primesc.

      Pentru că da, până la urmă e ceva de genul: „dați atenție Simonei? Dar uite aici câtă atenție merit eu!”

    2. Sincer, tot respectul pentru Halep, nu e poate cea mai buna din lume la tenis, dar clar e in primele 5. Cand a urcat in top 10 credeam ca o sa iasa relativ repejor pentru ca are unele carente fizice (in principal isi ia bataie de la alea inalte si puternice si trebuie sa alerge mai mult decat ele ca sa le faca fata) si ma gandeam ca nu o sa fie sustenabil pe termen lung sa se consume mai mult fizic, dar mi-a depasit orice asteptare si deja are ani buni de cand e in top, asta fara sa iasa de acolo (uite Wozniacki, acum un an era locul 20 mondial, Bouchard a cazut in obscuritate, Radwanska la fel, Kerber a avut niste probleme, Muguruza a cazut din top 10 de vreo 2 ori in ultimii 3 ani, Pliskova a cazut si ea acum vreo 2 ani, Halep e acolo de cand a intrat in 2014).

  3. Urmaresc tenisul de la inceputul anilor 2000 si am vazut cum acesta s-a schimbat si a devenit cam ceea ce se joaca azi, unde vedem mai tot timpul oamenii muncitori, dar netalentati. Cum a ajuns Simona unde este acum, nu o sa intru in prea multe detalii ci voi spune, ca la ora actuala in tenisul feminin primele 50 au sanse egale sa castige un GS, din cauza faptului ca este prea multa inconstanta si desigur prea putin talent, cand spun primele 50 nu iau in calcul, o Sharapova care e intr-o criza de forma, respectiv Serena care a nascut si mai dureaza cand o vom vedea la treaba.
    Cu toate acestea staff-ul ei a avut grija sa-i faca un calendar competitional foarte bun in fiecare sezon(vorbesc din 2014 incoace), unde a reusit sa fie constanta in evolutii de multe ori ajungand in fazele finale ale unor competitii, iar acest lucru i-a adus puncte WTA si nu numai. Din pacate aceasta constanta in calendarul ei a fost o arma cu dubla taisuri, era o chestiune de timp cand ea ajunge nr.1, insa problemele de acolo incep, una e sa ajungi sa fi nr.1, e o cu totul alta treaba sa te mentii.
    Si de aici incep problemele pe care le voi expune sumar, dar cea mai importanta problema pe care o are, este la nivelul mental vezi finala de la Paris de anul trecut unde a avut meciu in mana, respectiv situatia de la Melabourne in finala cand conducea cu 4-3 si avea serviciul si nu a reusit sa si-l faca, iar de aici se fac diferentele intre un castigator de GS, respectiv un invins. De acord pe partea mentala a castigat foarte mult, dar a castigat cat s-o duca intr-o finala, nu s-o si castige.
    A doua problema pe care am vazut-o, a fost in varietatea jocului, sigur a incercat niste scurte frumoase, dar de multe ori se intorcea in spate, nu mai vorbesc de ezitarea in volee cand nu a facut efectiv nici un smash desi situatia o cerea ci pur si simplu avea un joc previzibil de cele mai multe ori, iar aceste lucruri au facut-o sa aibe meciuri mai lungi ceea ce sa si vazut la final, cand suflul si l-a pierdut.
    Ultima problema si poate cea mai simpla de rezovlat, o reprezinta conditia ei fizica. De ce este o problema simpla de rezolvat? Pentru ca tine numai si numai de ea in foarte multe niveluri, odata este pregatirea fizica pe care oricum este nevoita s-o faca(ca si paranteza s-a imbunatatit in ultima perioada sunt curios cat de bine isi calibreaza si viata extra-sportiva pe treaba asta), respectiv iti poti schimba si stilul de joc, care sa te faca sa nu mai petreci prea multe ore pe teren.

    Asa vad eu lucrurile ca stau acum, categoric ce a reusit fata asta, nu va mai reusi vreun sportiv roman o buna perioada de vreme, insa daca isi doreste sa castige un GS si sa faca ceva mai mult, trebuie sa se autodepaseasca, nu spun ca nu poate, doar ca este foarte greu, sunt sigur ca va mai ajunge in fazele finale ale turneelor GS, insa la felul cum joaca acum este in continuare o chestiune de loterie si nu certitudine(vezi cazul lui Federer sau Nadal).

Comentariul tău