Un an fără piraterie
A trecut mai bine de un an de când m-am lăsat de piraterie. A început în momentul în care obosisem să tot caut cărți pe care voiam să le citesc, și să găsesc mereu zeci de opțiuni. A părut atunci un gest absurd și inutil. Și, mai ales, mi s-a urat să mă reapuc de piratat în vreo câteva zile dacă nu ore. A trecut un an, și nu am mai simțit nevoia.
Acum mai bine de un an puneam următorul tweet:
Era doar începutul. În aceeași zi am șters și melodiile și filmele de pe hard disk, și am rămas cu un hard-disk liber de un terra jumătate. Jocuri și software nu mai piratam de multă vreme, și în ziua de azi nu prea mai văd ce ai vrea să piratezi – și softul și jocurile sunt disponibile la prețuri decente și în România.
Am renunțat „cold turkey”, cum s-ar zice: fără niciun fel de perioadă de adaptare. Mai mult, chiar în ziua următoare am avut de mers până la Cluj cu trenul – o călătorie dureroasă, pentru că rămăsesem fără muzică și fără cărți, și credeam că nu o să rezist fără cele două pe un drum cu trenul de 8-9 ore.
Am descoperit două remedii atunci: podcast-urile (am downloadat rapid pe unde aveam semnal de Digi Welcome to Nightvale) și radio-ul, în mod special Radio România Actualități, aka postul de radio pe care îl plătim prin bugetul de stat. RRA este un post bun.
Cel mai greu a fost în primele zile, evident, pentru că nu eram pregătit pentru pasul ăsta. Pentru jocuri aveam Steam; am găsit pe Zonga toată muzica de care aveam nevoie cu excepția albumelor Katie Melua ( 🙁 ), și pentru filme, am început să studiez din ce în ce mai mult programele Tv românești. După care am descoperit că aveam în abonament și Digi-Film și HBO. Acum în cam fiecare seară studiez întâi și programul Tv, și aleg între un film pe Tv sau la cinema sau un episod din serialele cumpărate de pe Amazon.
Momentul inițial a fost mai greu, dar a fost așa un moment eliberator că mi l-aș dori repetat. Acum nu mă uit mai rar la filme, nu ascult mai puțină muzică, doar o fac altfel: legal. E o chestie pe care v-o recomand și vouă, cu toată căldura. Dealtfel, cu prima ocazie o să organizez o prezentare de o jumătate de oră despre cum să te lași de piraterie, și poate o să vă povestesc mai multe acolo.
În orice caz, cel mai dificil aspect a fost să suport oprobriul stârnit în inimile concetățenilor. Cele mai bune replici au fost deja șterse (am fost și amenințat pentru că m-am lăsat de piratat), însă au rămas cele mai „adânci” replici. O mică listă, de control:
- [favorita mea] Am fost acuzat că am ars biblioteca din Alexandria, că am tras înapoi progresul omenirii cu sute sau mii de ani.
- Mi s-a explicat că pirateria nu e furt (este, pentru că utilizezi niște chestii pe care X le-a produs și el nu dorește ca tu să le folosești fără acordul lui, dat pe o sumă de bani).
- Mi s-a spus că nu o să pot fără piraterie, și că sunt ipocrit, pentru că sigur piratez eu ceva, că nu se poate altfel.
- Zonga e nasol (nu e, și e din ce în ce mai fain).
- Radiouri online, adică Guerilla? (nu, Guerilla e(ra) varză).
- Înjurături. Nu pricep de ce, dar lumea m-a înjurat pentru că m-am lăsat de piratat. Unul din motivele pentru care am închis comentariile pe blog.
- Că nu-i înțeleg pe cei care au „foame de cultură”. Foamea asta se hrănește cu bani. Am explicat într-o altă postare cum „foamea de cultură” a omorât cultura românească. Nu, nu e „foame de cultură”, e piraterie, e hoție.
Și ar mai fi și altele.
Ideea rămâne cum am stabilit. Un an fără piraterie, și supraviețuiesc excelent, poate chiar mai bine. Voi?