Ce este fascismul?

Foarte multă lume a comentat despre ieșirea lui Ponta la adresa unor „fasciști bătrîni și cam anti-români”. Pentru cei care nu cunosc încă, Ponta a aruncat cu termenul „fascist„, demascînd două aspecte ale personalității sale: comunistul/socialistul îndoctrinat și sluga Rusiei. Îmi doresc să explic termenul: în termeni mai simpluți, cît l-am înțeles și eu. Nu sunt un expert, dar am petrecut ceva timp de-a latul internetului, să înțeleg despre ce e vorba.

În primul rînd, ce e fascismul? Fascismul este adeseori numit ‘a treia cale’ – o alternativă și la dreapta politică și la stînga politică. E o formă de autoritarianism naționalist radical, care pune pe primul loc ‘statul’, care reunește tot restul societății în niște sindicate/bresle. Cu alte cuvinte, în fascism, dacă ești tîmplar te duci la sindicatul tîmplarilor, dacă vrei să te faci sudor te duci la cel al sudorilor, și dacă vrei să te faci intelectual te duci fie în conducere, fie la gazare, că nu e bine să gîndești în contra curentului.

Ce înseamnă termenul în sine? Fasces, originea cuvîntului, este un fascicol de nuiele legate, uneori însoțite de barda unui topor. Fasces era simbolul al autorității magistraților romani și era folosit pentru pedeapsa corporală și chiar pentru aplicarea pedepsei capitale. De-acolo derivă termenul, și de-acolo derivă și ideea de „forță prin unitate”, una din ideile de bază a sistemului fascist.

Evident, cel mai cunoscut sistem de tip fascist e cel al lui Mussolini, un sistem care a fost clasificat de extremă dreapta (deși, zic eu, în mod greșit, la fel cum național socialismul e clasificat tot de dreapta). E considerat de dreapta pentru că pune pe primul loc statul, nu egalitatea (apropos, teoria socialistă a lui Marx prevede eliminarea statului 😉 ). Dar pentru că de fapt se îndepărtează atît de mult de libertatea individuală, nu poate fi plasat nici la dreapta, de aceea e aproape imposibil să fie plasat pe un sistem de tip stînga-dreapta. O „a treia cale”, cum spuneam mai sus.

Ce sistem fascist mai cunoaștem? Niciunul foarte mare, dar probabil cel mai apropiat geografic sistem care să fie aproape de fascism e oligarhia rusească a lui Putin, unde resursele sunt controlate de companii de stat date pe mîna oamenilor de încredere, așa numiții oligarhi. Gazprom nu e o companie independentă; e o companie de stat ce implementează politicile statului. Desigur, Rusia nu e un fascism; dar controlul puternic al statului și existența partidului avangardă, care să ducă cu înțelepciune politica statului mai departe (partidul lui Putin, oricum s-ar numi acum) arată o apropiere și o admirație deosebită pe care Putin o poartă fascismului.

Și totuși, există un al doilea sens, cel al insultei „fascist”. Aici problema e un pic mai complexă, și are de-a face cu îndoctrinarea sovietică. După războiul al doilea mondial, URSS avea nevoie de definirea unui inamic generic prin care să demonstreze că oricine nu e socialist și nu clădește comunistul e un dușman. Au găsit ca foarte potrivit termenul „fascist”, pe care l-au aplicat universal: lui Hitler (deși, nu uitati, Hitler era la conducerea Partidului Național Socialist al Muncitorilor Germani) pentru că a lăsat o oarecare libertate de producție, desi în realitate a acaparat prin statul german, pentru efortul de război, toate companiile germane (BASF, Volkswagen, Daimler, chiar și IBM Germania au lucrat pentru război). Termenul i se aplica și lui Mussolini (natural), dar și Statelor Unite, care cochetaseră cu ideea de fascism în mod pasager, cam cum cochetaseră și cu comunismul. În general, o țară capitalistă implicată într-un război mondial poate fi oarecum asemuită unui sistem fascist; depinde doar la ce elemente ne uităm.

Rezultatul propagandei ‘vestul fascist’ se vede în educația românilor. Țin minte din lecțiile de istorie cum ne luptam cu armatele „fascist-hitleriste” sau chiar „fascist-hitleriste-hortyste”. Fascismul era dușmanul poporului român, fasciști au ajuns să fie clasificați toate celelalte partide în afară de Partidul Comunist (parcă era Partidul Muncitorilor Români pe-atunci). În umbra amenințării fasciste, Stalin a omorît 20 de milioane de oameni; sistemul comunist a omorît 100 de milioane ‘cu mîna lui’ (nu se iau în calcule cei care au murit pentru că, de exemplu, nu li se permiteau să avorteze un copil în România glorioasă a lui Ceaușescu).

Fascismul a rămas, așadar, ca o insultă, cu toate că socialismul lui Ceaușescu semăna groaznic de tare cu fascismul, cu toate că socialismul național, în general, e aproape identic cu fascismul. Putin, așadar, e mai fascist decît cei pe care-i numește fasciști. Prin asociere, Ponta îi preia limbajul lui Putin; am putea să spunem, o scăpare freudiană.

Dar ce e interesant, e că tov. Ponta, admiratorul lui Che Guevara, aruncă astfel de insulte fără să gîndească. E clar, îndoctrinarea e acolo. Ponta a fost dintotdeauna un socialist dedicat. Din fericire, nu putem să îl suspectăm de fascism, că nu are filonul naționalist… nu?

Oh, nevermind.