Felicitări lui Ca… Kazi… Kazuo Iși.. ăăă, mă rog, ăla

Când Manchester United, Real Madrid sau FC Barcelona câștigă Liga Campionilor este destul de clar de ce se întâmplă lucrul ăsta. Oamenii au avut un an foarte bun în care au bătut cam tot ce se poate, există niște criterii clare. Există puncte, există un sezon competițional și există o finală și e destul de clar când o echipă va câștiga acel trofeu. Nu același lucru se poate spune despre Nobel.

Anul trecut a câștigat Bob Dylan. Rezultatul a fost atât de bizar încât Dylan a trebuit să aștepte o lună să îi treacă efectele drogurilor pe care le lua ca să se dezmeticească suficient cât să se prezinte la comisie să-și ridice premiul. Pentru cei care nu știu, genul ăsta de legende vii au nevoie de timp să se pregătească pentru a ieși din casă, din motive obiective.

Anul ăsta este vorba de Kazuo Ishiguro. Tipul a scris „The remains of the day”, filmul ăla cu Anthony Hopkins care e despre un valet britanic. E ok, cu ocazia asta o să îi vedem multe cărți reeditate, este o mică loterie la care editurile care l-au contractat dinainte fac niște bani. E bun așa. Așa funcționează business-ul ăsta. Cine a cumpărat din timp drepturile pentru Ishiguro e câștigător la Nobel, cine nu, better luck next time. Chestia asta e adevărată pentru Dylan, Ishiguro și ar fi și pentru Cărtărescu, deși am niște dubii acolo.

De ce a câștigat Ishiguro? Că a scris bine în ultimul an? În ultimii zece ani? În ultimii 40 de ani? Că e suficient de bătrân? E neclar. Dacă la echipele numite la început poți înțelege de ce au câștigat, la scriitori e foarte greu. Toanele comitetului Nobel ratează niște scriitori buni și noi încă nu știm de ce. Dealtfel, Alfred Nobel a lăsat fondul ăla pentru oameni care schimbă lumea în mai bine, înspre pace – poate asta e de fapt cheia – ce scriitor a produs cea mai multă pace în ultimul an, lucru măsurat pe un paceometru ascuns în subsolul comisiei Nobel.

Altfel, citiți Kazuo Ishiguro. E ok tipul, chiar mi-a plăcut singura carte pe care i-am citit-o. Aud lucruri bune și despre o altă carte, pe care nu o mai țin minte. Cumpărați-i cărțile, faceți-le cadou prietenilor, că sunt decente, așa zic toți. În fond, o carte bună e un cadou potrivit oricând și oricui. Dar nu mai spuneți că premiul Nobel înseamnă ceva, că nu înseamnă nimic. Să nu uităm că premiul Nobel a fost câștigat de Herta Müller, dar nu a fost câștigat de Umberto Eco. Și cu asta am zis destul.

7 Replies to “Felicitări lui Ca… Kazi… Kazuo Iși.. ăăă, mă rog, ăla”

  1. Eu sper sa nu ia prea multa lume in serios premiul Nobel pentru literatura, e la fel de politic ca si locul I la Eurovision.
    Pe de alta parte, multi au nevoie de o referinta atunci cind isi definesc valorile, deci nu e nici prea rau sa pornesti de la un scriitor cu notorietate, fie ea datorata si unui premiu relativ gol pe dinauntru. Totusi, nu se premiaza scriitori slabi. Exemplul cel mai relevant e, hm… Cartarescu.

  2. Pai Umberto Eco n-a castigat pentru ca a inspirat eroi precum “Becali” si nu da bine la public cand te promoveaza ciobani. De asta si BMW tot rateaza fel de fel de podiumuri, pentru ca e condusa de cocalari. Cred ca astfel de criterii nescrise conteaza cam peste tot.

    1. Cred că Mălin îl confundă cu mult prea slabul Paolo Coelho. Unde ratează Bmw podiumuri? nu o fi că au doar în țara lor concurență serioasă, să nu mai zic global.

  3. Acum pe Herta n-am citit-o ca să-mi dau cu părerea, dar având în vedere cum nu prea tolerez obscurantismul extrem lui Eco, nu mă supără absolut deloc că n-a primit Nobelul.

    Contraziceți-mă vă rog 🙂

Comentariul tău