Fiţi răi

Sunt momente în care un simplu ‘Mulţumesc’ nu ajunge. Sunt momente în care a scrie o poezie în semn de mulţumire ar fi penibil iar a uita să spui ‘mulţumesc’ este infam. Sunt oameni care merită mult mai mult decît atît, şi pe care niciodată nu vom şti să îi preţuim la adevărata lor valoare.

O răsplată ideală ar fi ca acei oameni să ajungă într-o lume ideală, perfectă, în care să continue să atingă existenţe, să le modeleze sau să le îndrepte. Sunt puţini oameni în viaţa mea despre care pot spune lucrurile acestea, dar aceşti oameni există, şi sper că nu voi uita cînd va veni vremea pe nici unul dintre ei.

Dar trebuie să vă vorbesc azi despre prima persoană care mi-a spus că e ok să gîndeşti. “Fiţi răi”, ne spunea. Şi nu spunea să ne spargem capetele, spunea să ne spargem creierii, să spunem ALTCEVA. Să nu urmăm tiparele care se impun ci să încercăm să ne formăm propriile opinii, şi să le susţinem.

Este prima persoană care mi-a spus să nu-mi fie frică să spun ceea ce gîndesc. Şi deşi îmi e teamă că poate va fi prea puţin, este un minim necesar.

Mulţumesc doamnei Deniforescu, profesoara mea de română din clasele V-VIII, fără de care nu aş fi ştiut niciodată că pot mai mult. Şi care m-a învăţat că a fi rău poate fi un lucru bun.