Fiți răi

Sunt momente în care un simplu ‘Mulțumesc’ nu ajunge. Sunt momente în care a scrie o poezie în semn de mulțumire ar fi penibil iar a uita să spui ‘mulțumesc’ este infam. Sunt oameni care merită mult mai mult decît atît, și pe care niciodată nu vom ști să îi prețuim la adevărata lor valoare.

O răsplată ideală ar fi ca acei oameni să ajungă într-o lume ideală, perfectă, în care să continue să atingă existențe, să le modeleze sau să le îndrepte. Sunt puțini oameni în viața mea despre care pot spune lucrurile acestea, dar acești oameni există, și sper că nu voi uita cînd va veni vremea pe nici unul dintre ei.

Dar trebuie să vă vorbesc azi despre prima persoană care mi-a spus că e ok să gîndești. „Fiți răi”, ne spunea. Și nu spunea să ne spargem capetele, spunea să ne spargem creierii, să spunem ALTCEVA. Să nu urmăm tiparele care se impun ci să încercăm să ne formăm propriile opinii, și să le susținem.

Este prima persoană care mi-a spus să nu-mi fie frică să spun ceea ce gîndesc. Și deși îmi e teamă că poate va fi prea puțin, este un minim necesar.

Mulțumesc doamnei Deniforescu, profesoara mea de română din clasele V-VIII, fără de care nu aș fi știut niciodată că pot mai mult. Și care m-a învățat că a fi rău poate fi un lucru bun.