Fly on the windscreen

Acesta e probabil cel mai ‘întîrziat’ review la ceea ce a fost concertul Depeche Mode în România. S-ar putea spune foarte multe despre acest concert… Un concert cu adevărat de neuitat, şi, da, am fost la 1 metru de Dave Gahan himself (bine, eu eram în mulţime, el pe scenă. Haide, nu 1, să fie 2.

DM probabil e trupa pe care am ascultat-o de cînd eram mic – de fapt e primul exemplu de muzică modernă pe care l-am adoptat şi cu care am crescut… şi pe care nu l-am abandonat. DM pentru mine a început cu o casetă pe care Radu (un prieten) o avea, nu se ştie de unde, cu albumul Violator. Care mulţi zic că este cel mai bun album al lor.

De atunci, de pe cînd lumea se împărţea în rapperi, rockeri şi depeşari, care se încingeau la bătaie de fiecare dată cînd se întîlneau, ascult Depeche Mode.

Ce este remarcabil la ei este că au fost de fiecare dată în stare să scoată albume care nu sunt copii idioate după cele anterioare. Au rămas originali, unici… şi dap… i-am văzut în sfîrşit în România la un concert – un concert magnific, din punctul meu de vedere.

Un singur lucru l-a împiedicat să devină no. 1 în topul tuturor concertelor la care am fost. După cei care au cîntat în deschidere a durat cam o oră pînă au intrat în scenă ei. E păcat… mai ales cînd aştepţi de cîteva ore bune. So… topul pînă acum: 1) Faithless 2005 la Arenele Romane şi 2) DM 2006 pe Lia Manoliu.

Pentru cei care nu au văzut concertul: da, aţi pierdut foarte mult. 🙂 Too bad for you… I’ve just had my complete DM experience.