Gaudeamus 2016

Am trecut ieri pe la Gaudeamus, cel mai mare târg de carte din România, care se ține anual la Romexpo. Lume multă, lume foarte multă, de fapt atât de multă lume încât am crezut la un moment dat că sufăr de agorafobie. Când colo, sufăr doar de o singură fobie în mulțime, aceea de a fi buzunărit (ceea ce am și pățit de vreo două ori, sau cineva era foarte atras de fundul meu). În orice caz, să vorbim despre cărți.

Îmi planificasem să particip la cel puțin două evenimente, pe care le-am prins – lansarea lui Ovidiu Eftimie (care o să lanseze cartea și la Brașov weekend-ul viitor) și lansarea Marcicăi, cu ale ei Poezii pentru văduve. Am ajuns și la standul Tritonic/Millenium, dar oamenii pe care voiam să îi văd erau ocupați cu lansări și așa că am ridicat de-acolo doar volumul lui Miloș Dumbraci de care am auzit lucruri bune și de care o să vă povestesc când l-oi citi. Din păcate, Gaudeamusul se află într-o bulă temporală în care ca să ajungi de la un stand la altul la 10 metri depărtare îți ia un pic mai mult de jumătate de oră, și nu am reușit să fac tot ce voiam.

Am văzut o mulțime de oferte excelente, am văzut o sumedenie de cărți- mult mai mult decât ce vezi în mod normal în librării, am pus ochii din nou pe o colecție de istorie bizantină pe care o scoate Nemira, care mi-a făcut cu ochiul și la bookfest, și pe care probabil o să o încep când o să mi se mai subțieze reading-list-ul. Bine, nu numai asta, era doar un exemplu, sunt atât de multe cărți numai bune de citit că rămâne valabilă dorința aia cu „timp nelimitat pentru lectură + fonduri nelimitate pentru achiziții”.

Acum mai mult ca niciodată se publică mai mult, sunt mult mai multe cărți bune la dispoziție, mult mai ușor de procurat (în fond, se poate comanda o carte în trei minute, îți vine acasă cel târziu a doua zi). Am văzut că târgul era plin de oameni de toate vârstele, oameni veniți din alte orașe (ca și mine) ca să participe la târg. Și totuși vânzările de carte în afara târgurilor par modeste de vreme ce în mod normal piața de carte urcă undeva la 80 de milioane de euro anual.

Partea bună e că am văzut mulți autori români. Și anul viitor am de gând să citesc cât mai mulți dintre ei, pentru că din punctul meu de vedere, singurul mod în care se poate readuce pasiunea pentru lectură este aducând cât mai mulți autori români, scriind despre lucrurile de interes pentru cititorii români. De-asta e așa de mișto Arhanghelul Raul, pentru că nu e doar un SF cu glume, e un SF și Fantasy cu glume despre gara din Brașov, despre nodul feroviar de la Teiuș și despre perdelele de la Pașcani. Lucruri scoase din viața reală, din lucrurile care sunt în jurul nostru, despre care nu poate să scrie nici mama lui Murakami.

O altă parte faină e că am văzut mulți tineri – și aici o să fiu în dezacord cu Radu Dumitru care văzuse mai mult pensionari (și nu înțeleg unde). Cred că vârstele au fost destul de echilibrate – sigur, am văzut mulți pensionari, dar am văzut și tineri, și oameni la 30-40 de ani. Da, sunt puține oferte pentru tineri – deși am văzut o sumedenie de cărți din categoria Young Adult.. Dar, cum ziceam, timp să fie.

Gaudeamusul 2016 a fost o experiență obositoare, dar plăcută – și când pleci cu un rucsac de cărți la prețuri bune nu ai cum să nu simți că ieși pe plus. Numai bine, că urmează o iarnă lungă. 😀