Generația „Fulg de nea”

Vali a dat între știrile zilei articolul ăsta despre generația „fulg de nea”. Nu le mai zice „mileniali”, le zice „fulg de nea” acum.

În mod normal aș fi discutat articolul ceva mai serios, dar cât de serios poți fi în momentul în care în sidebar-ul articolului apar chestii precum „Profeții teribile ale lui Nostradamus pentru anul 2018” sau „Ce se întâmplă dacă mănânci usturoi și miere pe stomacul gol”?

În primul rând, autoarele articolului sunt indecise: e vorba de fulgi de nea sau de zăpadă? Eu i-aș pune fulgi de nea, pentru gluma neintenționată din denumire, dar un fragment scris, probabil, de o altă autoare decât restul articolului, ne vorbește despre problemele fulgilor de zăpadă, așa că poate sunt două lucruri diferite.

Ca orice om de 38 de ani mă uit și eu la generația milenială și văd cum clișeele legate de ea sunt adevărate. Oamenii se plâng, se plâng, se plâng într-una pe Facebook, pe Twitter, se tânguie prin articole și prin toate universitățile americane. Ca și noi, care ne plângem de ei. Ca și toți utilizatorii de Facebook, de la Mîndruță la Rogozan.

De unde vine impresia asta? Păi cel mai des vine de la generația mea și ăștia mai bătrâni ca mine, cei care îi educăm pe cei mai tineri. Pentru că toate manifestările astea aiurea sunt încurajate de niște oameni care au totuși prestanța și acea siguranță pe care ți-o dă vârsta. Poate că studenții din universitățile americane se plâng că nu au trigger warnings în cărți „atenție, Ana Karenina moare feroviar!”, dar cei cărora se plâng și cei care amplifică plânsetul unui singur om până devine generalizat suntem noi. Poate că articolul e scris de trei autoare tinere, dar articolul ăsta e promovat într-un ziar ca un articol serios, nu la rubrica Bancul Zilei de către niște oameni de vârsta mea, poate un pic mai în vârstă ca mine. Articolul ăsta e promovat chiar de Vali, de vârsta căruia nu mă desparte un ocean de timp. Ce e mai rău, caracterizarea aia poate fi aplicată pentru orice utilizator de Facebook, iar media utilizatorilor de Facebook e undeva la 30 de ani, ba chiar bate înspre 40.

Articolul e prea lung pentru ceea ce ar trebui să fie – un simplu: „în această lume există o mulțime oameni care se plâng de niște prostii, și presa îi promovează pentru că sunt mult mai amuzanți și trag mult mai multe click-uri decât cineva care se comportă normal”. Și da, e și normal ca în momentul în care tu ca societate încurajezi un comportament de saltimbanc să se umple universul de tumbe.

Cine e generația „Fulg de nea”? Noi, ăștia bătrâni și previzibili, care citim și avem o reacție la treburile astea. Mileunialii, cum îi numește Ovidiu. Noi am creat condițiile pentru formarea unei societăți hipersensibile, nici nu-i de mirare că tinerii care vin după noi o să fie hipersensibili. Dar realitatea e că nu sunt, că noi habar nu avem cum o să fie generația asta tânără, nu prea știm cu ce se ocupă (de-aia ajunge să mănânce detergent înghețat), și cel mai des toate articolele care explică cum „reacțiile la Friends pe Netflix au fost șocante: Friends este sexist și rasist și intolerant” se referă cel mai des la trei sau patru tweet-uri (din un miliard și ceva de conturi) ale unor oameni care cel mai des sunt duși cu pluta.

Dar no, așa ne place, să luăm boala psihică și să o promovăm pe post de știre, de-aia avem Olivii Steer și Ligii Pop, și de-aia avem știri despre mileniali ultra-sensibili.