Generații

Vin de la o discuție interesant prelungită, cu Seal. Pentru cei care nu știu cine e Seal nu îl voi portretiza aici, simpla menționare a lui ar putea să vă strice impresia despre ideile pe care le are.

Discuția, prelungită miraculos pe o oră și ceva, a început cu cîteva frustrări normale. Ce ai făcut de rev, IPv4 intră în IPv6 și tot așa. Ca apoi, revenind la discuția despre protocoale mai noi, mai flexibile, am răbufnit:

„Băi! Ăștia mici nu-s în stare de nimic!”

Cam care au fost concluziile discuției noastre?

Pornind de la simpla afirmație pe care am făcut-o, am pendulat între a condamna generația care va veni după generația noastră și a o apăra. Pe de o parte, rezultatele lor sunt net inferioare, pe de altă parte, din punct de vedere social, sexual, și încă cîteva puncte neinteresante sunt mult mai complecși ca noi.

Problema mea era că generația în sine, cu toate calificativele ei, nu poate întina reprezentanți. „Uită chestia asta”, zice Seal, „De la vremea lui Edison încoace, ce a reușit să realizeze un singur om? Reușita lui personală?”

Așa e. Totul, în fond, se rezumă acum la colectivități. Omul singur nu mai realizează nimic. Tot ceea ce știți voi nu v-a ajuns de la un singur om, ci sunt un grup. Eu unul mă miram zilele trecute cînd am revăzut niște scene de la o decernare de premii. Premiul X merge la domnul 50 de cenți! Și deodată se urcă gașcă mare. Și asta deodată avea sens în mintea mea.

Da, a trecut vremea individului. Individul însuși nu mai poate realiza nimic, el e neputincios. NIMENI nu mai poate face singur ceva. Galileo Galilei descoperea singur adevăruri esențiale. Leonardo daVinci – o personalitate extraordinară, cu implicare în o mulțime de științe. Putem numi în istorie o mie de astfel mari oameni, mari indivizi ce au reușit prin gîndirea lor să schimbe lumea.

Acum așa ceva nu se mai poate. Iisus Christos nu ar mai avea impact dacă nu ar avea o echipă care să se ocupe de imaginea lui. Omul de știință ar muri de foame – tot ce putea descoperi un singur om s-a descoperit – acum științele trec peste puterea de cunoaștere a unuia singur, și nu mai pot fi stăpînite.

Epoca individului s-a terminat, așadar, undeva în jurul celui de-al doilea război mondial. Mari oameni au mai trăit, poate, de-atunci, dar nici unul nu a mai avut și nu va mai avea impactul pe care l-au avut OAMENII în vechime.

Pornind de la această idee, este clar că prezumția mea e falsă. Că da, poate indivizii sunt fiecare luați în parte fantastici. Dar nu poți judeca indivizii. Nu poți privi actele singulare de existență. Trebuie să privești grupuri. Găști. Comunități.

Și acesta e cuvîntul cheie; ideea cheie ce îmi lipsea. Comunitatea. Este ideea ce leagă o întreagă generație – ori ideea ce leagă această generație o face blamabilă. Deși cunosc indivizi spectaculoși, chiar mai deștepți, mai activi, mai dezvoltați social ca mine ei nu o să aibă acel fundal care să-i unească. Nu există o voce care să-i motiveze. Un scop comun. E fiecare pentru el.

Și aici vine o altă idee cheie. Dacă totuși nu contează individul. Cine contează? Evident, ‘corporația’. Grupul. Echipa. În momentul în care vedeți un nume, el nu mai e un nume, ci o mașină de marketing din spatele lui. Corporația e cea care aduce lucrurile noi, inovațiile – doar în cadrul corporației lucrurile evoluează.

Și totuși, de ce atîți indivizi, și atît de puține corporații? Pentru că corporațiile au în minte un singur lucru: „să crească”. Nimic nu poate crește la nesfîrșit, dar pe cît posibil, dacă ești singur în ceea ce faci, nu îți poate fi frică. Așadar, înăbușirea oricărui inamic este țelul oricărei corporații, orice nume ar avea.

Dar cel mai mare inamic este libera inițiativă. Am stabilit însă că individul o deține, dar individul e irelevant. Cît timp individul rămîne individ, el nu e periculos. Cînd individul devine reprezentantul unui grup, atunci devine periculos.

Și asta e ceea ce îi lipsește individului adolescent din ziua de azi. Cu blazarea lui, cu amorțeala lui și-a cîștigat dreptul de a fi masă de manevră. Moleculă într-un gaz. Adolescentul de azi e scula entităților ce gîndesc pentru el. El este pregătit să mărșăluiască în armata oricui îl plătește suficient – și încă sub impresia că el e liber, că a ales să fie așa, și că e bine așa cum este.

Pentru toate acestea, generația adolescenților de azi și-a cîștigat dreptul de a fi ștearsă din istorie. Gratis, la super-ofertă.