Gigi şi ‘Mnezo

Într-o bună zi, Dumnezeu, obosit, chemă la sfat toţi arhanghelii săi:

– Apoi, fiii mei, că toţi sunteţi fiii Mei pe-aici, veni ceasul.

Toţi arhanghelii se uitară unii la alţii miraţi… Lui Dumnezeu i-a venit ceasul? Cum aşa? Rumoarea se răspîndi pînă în cele mai adînci colţuri ale Grădinii Raiului.

– Ho, loazelor! Mi-a venit un ceas electronic. Tocmai din Elveţia. Dar nu de-asta v-am chemat aici. V-am chemat pentru că sunt probleme.

– Porunceşte, Preamărite, se aplecă Mihail în faţa lui Dumnezeu, şi toţi îl urmară.

– România e în mare nevoie. În curînd o să o părăsească marele profet Saul al lui Brugner, cel ce-a vestit domnia Cucuvelei peste veacuri. Iliescu, cel mai mare dintre credincioşii Mei atei e prea bătrîn şi lumea nu-l mai ascultă. Pe cine trimitem să păstorească turmele Mele?

– Preasfinte, se ridică Sfîntul Gheorghe, un preot ce ţi-a păstorit turmele şi pînă acum.

– Şi cine să mai dea rapoarte scrise să ţin minte toate cîte le-a făcut şi care-s de iertat? Fără microfilmele Securităţii cum mă mai descurc eu?

– Atunci, Preasfinte, trimite Harul peste unul din oamenii de carte.

– Nu, Preamărite! Cartea îndobitoceşte omul. Trimite Harul tău peste cineva simplu la minte şi curat la suflet!

Hotărît rămase. Dumnezeu hotărî ca arhanghelii săi să găsească pe cineva simplu şi curat la suflet în România. După zile îndelungi de căutări, şi-au dat seama cu toţii că nu aveau să găsească pe nimeni curat la suflet, aşa că au ales să trimită Harul peste cea mai simplă dintre făpturile Sale:

– Salut, Gigi, sunt Eu, Dumnezeu!

– Tu eşti Doamne? întrebă Gigi speriat

– Da, fiule. Nu Mă recunoşti după cum pun litera Mare cînd vorbesc despre Mine? Ah, nu ştii să citeşti. Dar Eu sunt, fiule, şi vreau să stau de vorbă cu tine. Vino aici lîngă mine, îi zise Dumnezeu, aşezîndu-se pe policioară şi întinzîndu-i un ştergar să se şteargă de laptele de pe mîini.

– Fiul meu, ţara te cere.

– Doamne, dar cum să ai nevoie de mine? Şi turmele mele cui le las?

– Nu-ţi fă griji despre asta. Tu ascultă-mă pe mine. Ţara are nevoie de tine. Poporul e sărac, e furat şi minţit. Fii tu păstorul lui aşa cum ai păstorit turmele tale pînă acum.

– Prea bine, Doamne.

– Şi pentru că ai nevoie de bani să-Mi construieşti biserici, uite aici nişte bani, zise Dumnezeu, lăsînd un geamantan greu lîngă policioară. I-am găsit pe drum, nu ştiu cine i-a pierdut pe-acolo. Acum mergi. Mergi de păstoreşte poporul român, apoi mulge-l de tot ce are.

– Prea bine, Doamne, spuse plecat Gigi. Acum pornesc. Te las undeva? că-s cu Maybachul.

– Nu, fiul Meu, că eu acum merg la un amărît călugăr într-un schit în munte. Mergi, Mergi şi luptă.

Şi porni Gigi.

Comments

Gigi şi ‘Mnezo — 1 Comment