Glorificăm trecutul degeaba

Mă uitam azi de dimineață pe DigiPlay și am văzut că au Freaky Friday, un film pe care cel mai mulți îl știu în varianta cu Lindsay Lohan și Jamie Lee Curtis. O prostie de film, zice lumea, originalul (cu Jodie Foster și Barbara Harris) era mai bun.

Doar că originalul e destul de slab, are urmăriri cu mașini de poliție care se deformează în formă de trapez și se taie în jumătate, are glume destul de slabe și o femeie care zboară îmbrăcată în Mary Poppins. Fără umbrelă, cu un deltaplan. E un umor cu un ușor retard, și se referă la niște personaje cu care e aproape imposibil să te identifici. Filmul original a fost apreciat; nominalizat chiar pentru Globul de Aur. Dar varianta din 2003 e mai bună. Mai bine jucată, mai bine regizată, mai aproape de azi, umorul ceva mai bun și fără chestii incredibil de penibile.

Nu e singurul exemplu. Dacă ești un pic cinstit cu tine însuți, nu poți să te uiți la un film vechi fără să te apuce un pic râsul. Poți face drinking games pe “de câte ori se apucă de cântat sau zic ceva stupid în Mary Poppins”, dar nu poți pe majoritatea thrillerelor anilor ’70, destul de anoste cât să fie un bun înlocuitor de somnifere sintetice.

Sigur, glorificăm trecutul. Actorii noi care nu sunt la fel de virtuoși ca cei dinaintea lor, nu sunt la fel de buni, la fel de profunzi. Dar serios, cred că ni s-a urcat elitismul la cap. Cred că da, există producții mai slabe decât cele din anii ’50, ’60 sau ’70, dar există și producții mai bune. Există actori care joacă mai bine ca actorii ‘vechi’. Glumele vechi sunt deja fumate, posturile vechi sunt acum clișee. Și sincer, e absolut obositor să aud un film slab scuzat pentru că “a fost făcut în 1960”. O fi fost fain atunci, dar hai să ne uităm și la chestiile care sunt produse acum, nu-s chiar de lepădat.

Zilele astea m-am uitat la multe filme; și într-adevăr, sunt chestii faine pe care mi-aș dori să le mai revăd în filmele noi. Pe de altă parte, filmele vechi sunt acolo, pot să mă uit la ele. Filmele noi o să stârnească peste 30 de ani nostalgii similare. De ce nu le apreciem de-acum? Sunt sigur că în 1970 oamenii încă plângeau după gloria teatrului, și nu apreciau filmele pe care cinefilii moderni le-au transformat în cult.

Glorificăm trecutul degeaba. Tot ce se întâmpla atunci era tot după rețete banale făcut, tot la fel de lipsit de inspirație și idealurile erau la fel de pământești. Modul de exprimare era altul, mai domolit, poate, dar există și niște mari dezavantaje. Și nostalgiile din 1920 sau 1970 nu supraviețuiesc deloc în 2015. Să fim serioși, dacă ar veni cineva cu o filmare cadru la cadru de la un film mai vechi ne-am plânge de cât de plictisitor e. Dacă ar veni cineva cu scenete ca ale celor de la Monty Python s-ar plictisi crunt. Hitchcock ar face și el filme cu jumpscares acum, l-ar și angaja pe Michael Bay ca producător executiv, pentru că nimeni nu știe să producă o explozie mai bine ca Bay.

Nu înseamnă că nu putem învăța din trecut. Dar cred că putem mai bine. Nu înseamnă în mod automat că o și facem, dar nici nu ajută să ne uităm în trecut la niște producții mediocre și să le supraestimăm.

Comments

Glorificăm trecutul degeaba — 8 Comments

  1. Eu nu fac diferenta asta dintre filme vechi si noi, dar observ cand s-a pus efort intr-un film, si e cam nasol in anul 2014-2015 cand ai o istorie in spate, cursuri de specialitate si bani mai multi sa ai tupeul sa scoti filme mai proaste, serialele au ajuns sa intreaca filmele. De ce la seriale cand se investesc bani frumosi iese intotdeauna bine? pentru ca aia stiu ca nu pot prostii omul sa vina o singura data la cinema si trebuie sa zica povestea pe episoade, daca e nasoala nu se mai uita nimeni, si asa ei nu au cum sa minteasca telespectatorul, trebuie sa livreze calitate. Am citit un articol la zoso, un tip pe youtube spunea de ce sunt proaste filmele noi de actiune, si avea 100% dreptate.

  2. In domeniul literaturii, discutia asta inca naste razboaie (discutia asta = ideea ca de fapt o buna parte dintre clasici sunt pur si simplu mediocri, dar ca lipsa de concurenta si alternative i-a propulsat unde sunt). Altfel, Radu a pus printre randuri o problema interesanta: intr-o epoca in care informatia si banii pentru proiecte “culturale” nu mai sunt chiar atat de greu de gasit, regizorii ar trebui sa faca o alegere: fie fac un film “entertaining” pentru marele ecran, fie fac ceva interesant pentru festivaluri si serviciile “on demand”. Mediocritatea e usor de depistat.

  3. @Radu, @krossfire: complet de acord. Suntem însă acum mult mai mulți și mediocritatea mai ușor de găsit. Dar se fac încă filme bune, și am mai văzut câteva astfel de filme în ultimii ani.

  4. Meştere, acum 50-70 de ani se faceau filme puţine, dar bune. Pentru că se muncea mult la acele filme (cu toată tehnologia de atunci). Chiar şi glumele, sunt mai subtile şi mai cu farmec decât cele actuale. E adevărat, anii 70 au fost nişte ani slabi din punct de vedere cinematografic, dar nu poţi judeca toată istoria filmelor datorită unei decade proaste.
    În ziua de azi, datorită definiţiilor cretine din marketing, se fac filme proaste. Adică mai punem un funduleţ ca să se uite şi publicul de 18-35 de ani, mai punem o problemă familială, sa nu se piardă publicul 40-50 de ani, etc. Şi glumele să fie mai uşurele, să le priceapă toată lumea.
    Ca să nu mai pun problema sequel-urilor. Se face un film bun (al cărui scenariu a putut fi cizelat în zece-cinşpe ani), gata, să-i facem o continuare, să mai stoarcem publicul de nişte bani. Şi îi pune pe scenarişti să mai scoată o continuare în maxim un an. Aşa ajung continuarile să fie şi mai proaste, mai puţin amuzante sau cu farmec, fiind făcut la normă, într-un timp scurt.
    Poate te prind pe tine astfel de filme, dar nu pe toată lumea.
    Uite, pe ProCinema dau filme de acum 70-80 de ani. Urmăreşte unul şi apoi să mai vii să-ţi dai cu părerea.

    • Presupui că nu am urmărit filme vechi? Majoritatea sunt făcute după rețete, și e bine, frumos & all, dar și alea erau făcute la normă, chiar dacă nu pare. În plus, ce a ajuns la noi sunt puținele filme bune selectate de către cinefili ani după an; crezi că în 2014 sau 2013 nu au fost făcute suficiente filme bune? De ce? 🙂

  5. “nostalgia incarca trecutul cu calitati pe care acesta nu le-a avut niciodata” – un citat care mi-a ramas in minte, nu mai stiu din cine … sper ca nu O. Paler 😉

  6. Pingback: Krossfire's Blog » Micul Actor si Marele Ecran