Greșeli în discuțiile despre AUR

Foarte scurt, câteva greșeli în discuțiile despre AUR, formațiunea care a apărut de nicăieri și care a ajuns în parlament.

Numele

Articolul acesta există pentru că Horia a scris ceva pe blogul lui, și având o jenă să le folosească numele, le-a zis „pirită”. Îl înțeleg, dar e greșit. Nu este decât un pic mai intelectual, dar pe același nivel de intenții cu „HAUR”. Și dacă e un lucru pe care l-am învățat acum ceva timp, acela este să nu faci mișto de numele oamenilor.

Comicul de nume este un umor pueril, chiar dacă varianta lui Horia e ceva mai intelectuală. Umorul pueril are și el rolul său în discuția politică, dar dacă este pus în față de la începutul conversației, asta îmi zice mie că de fapt nu ești capabil să treci peste asta. Umorul de genul ăsta îl aplici ca punchline, atunci când ți-ai obosit adversarul și ai nevoie de un upercut demolator. Este genul de argument pe care îl dai în momentul în care i-ai dezrădăcinat și ultimul fan care are ceva în cap, e momentul în care îi faci pe oameni să înțeleagă că nu doar n-au dreptate, dar sunt penibili. Și-atunci le amintești că Șoșoacă poartă AURul în parlament.

Greșeala asta este doar o reflexie a scăderii calității dialogului care are loc pe Facebook. Invariabil, din troacă nu au cum să iasă diamante, că nu ai aruncat acolo decât gunoi. Nu mai faceți mișto de ei pe baza numelui, că nu ajută deloc, doar îi motivează prea tare pe oameni, care rămân în tranșee chiar mai mult decât e necesar.

Tratarea ca pe-o formațiune serioasă

O altă greșeală pe care o face lumea e să îi trateze ca pe o formațiune serioasă, cam aceeași greșeală pe care o face și Recorder când sună 400 de posibili viitori parlamentari și îi pune să-și exprime opiniile pe diverse teme. E o greșeală de novice, cineva chiar crede că oamenii care ajung în parlament chiar se țin de lucrurile pe care le zic, și că există așa ceva ca o ideologie care îi ține în vreun fel sau altul. E o neînțelegere a felului cum funcționează parlamentariatul.

Sunt aici două viziuni paralele, ambele la fel de greșite. Prima viziune e că partidele ajung în parlament și oamenii din partide votează conform ideologiei partidului. Chestia asta e super-amuzantă, în primul rând pentru că singurul partid real de dreapta din România sunt social-democrații, liberalii de centru-dreapta dețin recordul la majorarea angajărilor la stat, UDMR nu are orientare politică și de restul n-are sens să vorbim.

A doua viziune e că parlamentarul va vota conform conștiinței lui, cea testată de reporterii recorder (care, inspirat, nu i-au contactat pe oamenii de la AUR). Ceea ce e amuzant, pentru că singurii fraieri care au mai avut din când în când probleme cu conștiința proprie au fost cei de la USR, care nu au votat tot timpul la nerv contra partidului X sau Y, provocând câteva mini-scandaluri ici-colo. Bine, USR băgaseră în parlament oameni care mâncau din gunoi, deci vorbim de alte circumstanțe.

Pentru a rezista, AUR trebuie să fie solid ideologic, să funcționeze în bloc la comanda unui singur om care să fie și carismatic. De-asta există PMP ca partid, au fost nevoie de aproape zece ani ca șarmul lui Băsescu să dispară.

Dar AUR nu este solid ideologic, vine pe o platformă socială construită la nerv. Vedem în patru ani dacă se consolidează sau dispare. Cu alte cuvinte vedem în patru ani dacă e un USR sau un PPDD.

Existența AUR confirmă că suntem groaznici ca români

Nu e nimic urgent în ascensiunea AUR. Nu a devenit deodată românul extremist, suntem la fel de extremiști ca cei din afară. AUR e departe de partidul de buzunar LePen, sau partidul Brexit, cum s-o numi el acum, și alea bântuie de ceva vreme pe holurile parlamentelor de afară. Dacă vrem o țară ca afară trebuie să ne asumăm și niște refugii pentru sentimente extreme. Asta dacă nu cumva suntem nemți, atunci votăm Merkel dar simțim Lupta.

AUR e o aducere aminte că la vot se prezintă un număr mic de oameni. În oamenii care nu se prezintă la vot, care sunt majoritatea, mai există vreo două-trei partide de genul ăsta, și ar fi groaznic momentul în care și alea ar reuși să prindă o formă și să iasă la suprafață.

AUR există pentru că există o sumedenie de români care sunt nereprezentați în parlament. AUR nici măcar nu e singura formațiune extremistă din Parlament - UDMR e acolo de atât de multă vreme încât pare că a devenit o mișcare politică legitimă. Putem discuta despre aspectele extremiste ale UDMR, dar acolo trebuie o analiză mult mai adâncă, inclusiv cu faptul că oamenii din UDMR primesc în mod constant fonduri dintr-un stat cu care suntem într-o pace incomodă, care are pretenții teritoriale la adresa României.

Extremismul în parlament nu e chiar atât de grav cum spune lumea; da, sigur, e incomod, dar în cele din urmă te obișnuiești cu el. Parlamentul nu e puterea executivă, ci cea legislativă - ei fac legi, și majoritatea legilor făcute de Parlament sunt cât se poate de ineficiente. Important este executivul, guvernul, care poate influența chiar și agenda Parlamentului, și care în cele din urmă e cel care „face chestii”.

Nimeni nu urmărește activitatea parlamentului. Dacă ar urmări, s-ar fi arătat șocați de propunerile care ajung acolo. Dar urmărirea procesului parlamentar e o muncă dificilă, mai dificilă decât urmărirea primăriei locale sau a activității guvernului. De-asta nu o face nimeni, nici măcar partidele nu sunt la curent cu toată activitatea membrilor lor din parlament, și mereu apar ghidușii pe agenda parlamentului.

Și dacă credeți că prezența AUR în parlament strică cumva aerul, amintiți-vă că în parlament au fost oameni ca Ghișe (varianta București), Ponta, Irina Loghin, Ninel Peia.

Nu știm de unde a apărut AUR

Și pentru mine a fost o surpriză apariția AUR, asta pentru că m-am deconectat complet de pe social media. Dar mi se pare ciudat ca cei care încă mai au activitate în social media și se consideră responsabili din punct de vedere politic (votează, se interesează activ de chestii) să afirme că nu știau de existența AUR. AUR nu poate să fi apărut din neant, și poate cei care afirmă că nu știu de unde a apărut formațiunea ar trebui să-și pună întrebări serioase în legătură cu utilizarea Facebook.

Oamenii care folosesc Facebook au făcut-o foarte des militantist. USR-ul a fost primul partid Facebook, și, în teorie, „armata USR” e pe Facebook. Plăieșii USR sunt pe Facebook. Doar că plăieșii ăștia sunt niște proști plăieși dacă nu sunt capabili să vadă o armată comparabilă cu ei intrând adânc în țara pe care trebuie s-o „salveze”.

De fapt surpriza mare asta a fost, că cumva USR își rezervase voturile utilizatorilor de rețele sociale, și sunt surprinși de-odată că zece procente pe care ei le așteptau la ei în ogradă s-au dus într-un partid care, din punctul lor de vedere, pare fake. Doar că e un partid la fel de fake ca USR, pornit din același gen de frustrări și pe aceleași căi de mobilizare. USR a vrut să devină PNL2, și s-a complăcut în procentele proiectate la sfârșitul anului trecut, consolidate și confirmate de alegerile locale.

Și asta e, așadar, o greșeală de abordare. „Nu am știut că există AUR” nu e scuzabil pentru absolut niciun activist modern de Facebook (scrii mesaje mai lungi de două rânduri legate de politică? Ești activist). Prezența AUR în Parlament cere un moment de auto-analiză și reevaluare a felului în care interacționăm cu ceilalți oameni.

AUR e un catch-all pentru problemele X, Y, Z

O altă problemă pe care o văd e că AUR e văzut ca o soluție la niște probleme. Horia zice că e un răspuns la neomarxism, și pot paria că în stânga spectrului politic oamenii zic că ăsta e ceva-ceva legat de neoconservatorism. Cred că oamenii ăștia iau prea în serios agenda „politică” a AUR, acea agendă pe care nu a citit-o nimeni întreg la cap ca s-o voteze.

În realitate, multe voturi sunt acordate pe criterii foarte aleatorii. Votanții nu sunt informați - dacă ar fi fost informați, PSD, PNL și chiar USR nu ar fi ajuns în parlament în această tură. Tu știi care e agenda politică a partidului pe care l-ai votat? Hai sictir, că nu știi.

AUR nu e un răspuns la nicio problemă. Parlamentarii nu rezolvă probleme.

AUR e cel mult un răspuns la problema „n-am cu cine vota”. Pe hârtie, oamenii lor arată atractiv. Profesori universitari, oameni cu doctorate, cu studii, meserii înalte. E o dovadă a imposturii oamenilor cu meserii atractive - ca „insider” am reclamat impostura oamenilor din IT destul de des, dar în celelalte meserii nu prea am văzut aceeași onestitate.

AUR e un partid de impostori în aceeași măsură în care toate partidele sunt formate din impostori. Diferența majoră e de motivație. Cum ziceam, trebuie așteptat un pic să vedem dacă AUR e un USR sau un PPDD. Eu pariez pe varianta a doua, dar hei, USR oricum e un partid varză, poate că ăla va fi modelul pe care va merge cu ceva mai mult succes AUR.

Concluzie

Încercați să fiți mai calmi în legătură cu AUR. Nu e nimic grav, poate chiar e un pic necesar, că cu ocazia asta oamenii o să fie atenți ce mizerii fac ăia prin Parlament. Cum ziceam, prea des oamenii nu urmăresc ce prostii pregătește parlamentul, și dacă oamenii chiar se cred niște plăieși ai online-ului, poate ar fi timpul să înceapă să urmărească și activitatea parlamentului.

Dar cred că AUR ar trebui lăsat să se autodevoreze. Au prea mulți oameni cu doctorate, au prea mulți Sorin Lavrici pentru a rezista foarte mult împreună. Serios, ați citit ce scrie băiatul ăla cu decoctul de femeie? Îți dai seama imediat că AUR, lipsit de un țel electoral, va face pasul natural înspre disoluție. AUR există pentru că au prins momentul perfect să arunce gaz pe foc, au prins flama la maximum, au luat un număr maxim de voturi. Dar ca să-l întrețină au nevoie de un pic de substanță. Și oamenii care se joacă cu focul cel mai des ajung să se ardă.