Greșelile unui partid în derivă

Preambul necesar: postarea care urmează este lungă, și în niciun caz utilă membrilor sau simpatizanților USR. E o discuție mai lungă pe care am avut-o și în urma ei a reieșit clar că ceea ce va urma e inutil, poate chiar dăunător simpatizanților USR. Astea fiind zise, consumați postarea aceasta pe propria răspundere.

Dacă mă întrebai acum un an cu cine aș vota la următoarele alegeri, aș fi răspuns că aș vota cu două mâini USR-ul. Pentru că sunt tineri, pentru că au o abordare modernă, pentru că cred în democrație, pentru că…

Dar în ultima vreme încrederea în USR mi s-a erodat văzând cu ochii – și numai din cauza USR-ului. Sunt mai multe lucruri care încep să se adune, și care încep să transforme USR într-un partid nefrecventabil. Și nu vorbesc de declarații idealiste gen „cred într-o lume fără proprietate” pe care le-a făcut o notabilitate USR. Nu, alea sunt copilării gen „cred în pacea mondială”. E imatur și inutil să stăm să discutăm despre astfel de bâlbe.

Activitate parlamentară

USR are doi ani plini de parlamentariat. După doi ani de parlamentariat, încă mai auzi scuze de tipul „suntem în minoritate deci nu putem schimba nimic”. Și înțeleg lucrul ăsta, dar la un moment dat ar trebui să auzim și altceva. Sau nimic – că practic asta auzim acum de la USR și activitatea parlamentară.

După doi ani, singurele lucruri remarcabile care au rămas în mintea oamenilor sunt că s-au pus să dea o carte altor parlamentari, că au făcut niște proteste inedite, că se plâng întruna că toate inițiativele lor sunt respinse, că au generat 800 de pagini de amendamente pe calculator. În rest, niște inițiative mărunte, tehnicalități fără clară utilitate, sau, în general, lucruri mărunte. Eu, personal, a trebuit să achiziționez un POS pentru că un expert USR a condus discuțiile referitoare la necesitatea ca *toate firmele* care au încasări (nu profit) peste o limită trebuie să aibă POS. Fără o înțelegere foarte clară a implicațiilor legii pe care au dat-o.

Activitatea parlamentară a USR e subțire, dar ăsta e un detaliu; e o chestie faină, își pot declina orice fel de responsabilitate pe motiv că ăia răi sunt la conducere. Dar acum, în România, nu există un partid majoritar. PSD-ul nu are majoritate în parlament, și alianța cu ALDE e chiar firavă. Chiar dacă ALDE e un partid fictiv, această simplă separație ar fi dat un pic de loc unor strategii de luptă parlamentară. USR însă s-a decis să meargă pe calea care i-a făcut nefrecventabili și pentru parlamentarii români, renumiți pentru traseismul lor.

Sunt o mulțime de lucruri care s-ar fi putut face în materie de parlamentariat. Și veți spune: dar Dorin, ce ar fi putut face? Nu știu. Nu știu, pentru că treaba mea are de-a face cu calculatoare, cu clienți cu cerințe complexe, nu am timp să-i gândesc USR-ului strategie de luptă parlamentară. Pentru asta trebuie să ai niște oameni care să gândească și să cunoască situația din teren. Ori treaba asta nu pot s-o fac eu, trebuie s-o facă ei, și dacă în 2016 era scuzabilă naivitatea lor, în 2019 nu mai e.

Practic scuza cu lipsa de experiență a expirat de vreun an. Nu mai vreau să aud asta dinspre ei.

Talmeș-balmeș ideologic

E neclar pe cine reprezintă USR. O mare parte din aleșii USR sunt niște oameni de stânga, dar partidul s-a autodefinit, cel puțin în teorie, ca fiind de centru-dreapta. Dar nu e suficient. O direcție ideologică definită în felul ăsta nu înseamnă nimic. Și USR preferă să rămână în această confuzie ideologică care nu-i obligă la absolut nimic. „Suntem de centru-dreapta, dar vrem măsuri socialiste și ne opunem măsurilor de dreapta luate de actuala coaliție de la guvernare.”

Dreapta ideologică e o alegere grea, pentru că ideologia de dreapta foarte rar câștigă concursuri de popularitate. Membrii USR nu prea știu ce presupune această ideologie, mulți dintre ei venind din mișcările de activism civic, natural de stânga. USR e un partid de dreapta făcut de oameni de stânga (cred că doar Dohotaru a plecat din partid când s-a anunțat poziționarea pe centru-dreapta).

Aș crede că ăsta e motivul pentru care atunci când ai o discuție principială, USRiștii par picați din cer. Faptul că nu stăpânesc ideologia pe care o promovează decât la nivel de slogan; și ăsta e până la urmă singurul lucru pe care reușesc să-l facă – să vină cu sloganuri. Motivul este, însă, altul.

Democrația internă USR

USR a descoperit democrația și îi place atât de mult încât întreaga organizație e construită democratic. Toți membrii sunt aproximativ egali. Opiniile tuturor membrilor sunt luate în serios și dezbătute intern. La prima vedere, e o idee excelentă. Democrație internă care să se organizeze pentru a conduce o democrație la nivel național. Excelent, nu?

Prea mulți bucătari strică supa. Nici membrii, nici ideile lor nu sunt în realitate pe picior de egalitate, dar ei vor să se joace de-a egalitatea, și USR e paralizat de această democrație internă. De-asta nu poți vedea o consecvență în discursul public al notabilităților USR. De-asta toți USR-iștii par șovăielnici, sunt destul de timizi. Pentru că ei nu pot să-și pună în discuție ideile proprii, ci sunt obligați să satisfacă un public intern foarte agresiv.

Ăsta e motivul pentru care discursul public al USR s-a redus la nivel de slogan. Ultimul slogan e „USR repară după PSD”, dar cam tot ce discută public reprezentanții partidului e aproape mereu menținut la nivel de slogan. Sunt catchy, dar e lipsit de substanță – însă ăsta e singurul mod de a rezista într-o astfel de democrație agresivă.

Cunosc regretabil de bine ce se întâmplă acum cu membrii USR, din experiență personală. Jocul de-a democrația e adictiv – și pare că chiar faci ceva când discuți ad nauseam despre un subiect, pentru că „așa e democratic”. Așa și oamenii din USR – au descoperit că e fain să te joci de-a democrația, și sunt la nivelul în care votează și ce să mănânce la prânz. Doar că lucrurile nu funcționează niciodată așa – și la un moment dat ar trebui ca liderii să-și prezinte un program, să-și asume responsabilitatea pentru ce decizii iau în următoarele 24 de luni, și după aceea să poată să meargă în lume prezentând o opinie discutată între 20 de oameni, în între 20.000.

Programe fără logică

Pentru că singurul lucru care supraviețuiește democrației interne USR e sloganul, propunerile USR sunt niște colecții fanteziste de sloganuri, fără o consecvență ideologică, fără măsuri concrete sau cu măsuri categorice prezentate fără explicații. Un exemplu e strategia pe educație, unde au dat-o major cu bâta în baltă, publicând un „policy brief” cu „măsuri concrete” care erau, de fapt, niște linii generale fără niciun fel de studii legate de impactul urmăririi acelor linii generale. Policy Brief-ul pe educație e o chestiune care „pune elevul în centru”, „implică părinții” și ignoră complet prezența profesorului. Ai zice că simpla prezență a elevului în interiorul clădirii numită școală îl educă, probabil nici nu e nevoie de profesor, și problema e că nu poate să facă statul suficiente edificii pe post de școală. În cazul ăsta soluția cu care vin ei, înființarea mai multor școli private, are mai multă logică.

Știu de unde vin ideile astea absolut fanteziste – vin din zona anarhist-libertariană a oamenilor care propun soluții extreme știind că nu vor fi niciodată responsabilizați pentru propunerile lor, pentru că nu or să ajungă la putere. Dar e ok, au loc în varza ideologică a USR-ului. Primul semn că Policy Brief-ul pe educație e o glumă proastă e faptul că e neasumat de vreo persoană cu nume și prenume. E dată ca asumată de partid – cam cum semnează ziarele cu „Redacția” – , dar real nu ai pe cine întreba ce a fost în capul lor. Și nu, nu șeful partidului răspunde legat de prostiile publicate acolo, pentru că probabil va spune că nu stăpânește detaliile unui domeniu atât de complex precum educația – însă probabil că nimeni nu răspunde pentru prostiile din policy brief, pentru că „democrație internă” și orice critică poate fi respinsă cu acuze de pesedism.

Policy brief-urile USR sunt, în general, niște colectoare de sloganuri, idei bizare și interese economice dubioase. Am multe semne de întrebare, dar nu la fel de multe semne de întrebare ca în cazul lucrurilor care urmează.

USR nu crede în ANAF

Sloganizarea duce în niște direcții foarte bizare. Am mai discutat despre afirmația lui Cioloș care, din postura de fost prim-ministru al țării, afirma că oamenii politici sunt automat vinovați în momentul în care sunt acuzați de vreo problemă. Dar ce te faci când un parlamentar al României spune că el nu crede în ANAF?

Autorul acestei prostii este Claudiu Nasui, parlamentar român, membru USR. Deci atenție, vorbim despre un parlamentar, care nu știe că agenția care se ocupă cu colectarea fondurilor publice este cea mai importantă instituție a statului român. E neclar de unde împrumută discursul anarhist domnul Nasui, dar poate îmi explică de ce un parlamentar român ne transmite că nu ar trebui să avem încredere în instituția seminală a statului român.

De obicei astfel de afirmații hazardate erau puse cumva sub egida PSD-ului, dar Nasui nu se mai obosește. Pur și simplu vrea să se simtă ca la protestele pentru pace și contra înarmării nucleare, și să dea o lovitură sistemului.

Și Nasui ESTE sistemul. E parlamentar, mai „sistem” de atât nu prea există.

[editare ulterioară] Economie101 are un articol despre viziunea fiscală a USR-ului, articol pe care vi-l recomand, alături de tradiționalul grăunte de sare.

Singura strategie: paroxismul

USR este un partid parlamentar. Ideologic e difuz, singura lor strategie e lupta contra altui partid. Ce se întâmplă în momentul în care sunt la conducere? O să-i alinieze pe toți din PSD la zid, să-i execute? Am mai avut un președinte care ne invita în Victoriei, la țepe. Mai vrem?

Poate suna extrem, dar ăsta e genul de paroxism pe care îl atinge retorica USR. În lipsa unei agende concrete, care să urmărească niște scopuri clar definite și cât se poate de concrete. Și când zic scopuri concrete nu mă refer la aberații gen „punerea elevului în centrul sistemului de educație”. Mă refer la discuții în care avem prefigurate bugete, impact și strategii de monitorizare a rezultatelor în timp.

Dar nu pot fi deranjați cu așa ceva – USR e într-o permanentă fentă cu demonizarea PSD-ului, și „PSD-ul e infam” e răspunsul pentru orice întrebare. Aceasta, au decis cei de la USR, e strategia câștigătoare – inducerea constantă a temerii în societate, și amplificarea fricilor „bulei”. Își folosesc platforma pentru a amplifica ura, frica, pentru a duce mai departe războiul cu PSD. Și da, PSD face la fel, dar asta fac și „ai noștri”. Ce ne facem?

Nu acceptă critica

Oamenii din USR au auzit atât de multă critică la adresa partidului încât le e foarte simplu să ignore critica. Deja a fost mult prea criticat partidul, orice critică le-ai mai aduce e inutilă – nu își mai doresc să audă ce au de zis oamenii din exteriorul partidului.

Și nu mă refer la dialogul pe care l-am avut înainte de pregătirea acestei postări, în care am întrebat lumea dacă le-ar fi util un articol de genul ăsta. Mă refer la răspunsul la critica legată de maculatura legată de educație și nu numai.

Toate criticile sunt respinse cu „și care e alternativa? PSD?” – asta în cel mai bun caz. Mai des o să auzi acuze de „pesedism”, urmate constant de un dialog deloc constructiv. Nu e cu nimic diferit de PSD, care deviază orice critică înspre statul paralel, Soros sau Europa. Nu există o diferență substanțială; nici măcar la nivel de intenții.

Și nu doar că nu acceptă, dar nici nu se mai adaptează în urma punctelor problematice asupra cărora sunt atenționați. Eu am avut dialogul ăsta cu USR Brașov – i-am întrebat deschis care e planul lor pentru câștigarea alegerilor locale. Nu au avut un plan clar în 2018, nu au unul în 2019, singurul lucru pe care au putut să mi-l zică e „implică-te”.

Ori nu asta e soluția. Un partid care respinge traseismul ar trebui să înțeleagă că nu pot să mă asociez cu ei dacă nu au ceva clar în cap (și e evident e că nu au nimic în cap). Normal că în momentul în care partidul va deveni nefrecventabil (și momentul se apropie), toți oamenii care nu mai vor să fie asociați cu haosul și lipsa de idei a USR-ului vor fi obligați să facă primul pas în traseismul politic, și să schimbe barca. Uite, idee de slogan: „începeți traseismul la habarniști!”.

Dacă ar fi dat dovadă de o verticalitate, de seriozitate, de temeinicie în crearea de planuri, implementarea lor și urmărirea efectelor acelor planuri, atunci poate am fi discutat. Dar ce să le fac când acum un an le verificam toate prostioarele și mințeau cu bună știință mai tare ca PSD-ul, doar ca să provoace panică între suporteri? Să nu uităm de minciunile din jurul recursului compensatoriu, să nu uităm minciunile legate de modificările la legile justiției, și în general demonizarea oricărei acțiuni a PSD-ului.

Cum spuneam, e o postare lungă. Nu știu cât de utilă, mai ales în contextul în care alternativele sunt destul de firave. Exemplele selectate aici sunt doar cele mai recente, nu sunt însă singulare. Tragedia e că și oamenii pe care i-am vrut aduși în față au preluat discursul găunos, revanșard, plin de „inexactități” neasumate.

Nu zic să nu votați USR. Suporterii USR deja s-au obișnuit cu stilul partidului și explică că nu îi interesează nici ideologie, nici program politic – pe ei îi interesează să nu iasă PSD. Și e momentul în care pun întrebarea „de ce?”. De ce aș pune niște gângavi incompetenți care nu au alt program politic în afară de Huo PSD? Doar pentru că nu sunt PSD? Nu e un motiv suficient.

Comentariile, vă rog, să nu fie în formatul „Da, dar PSD…”. Nu vreau să am un astfel de dialog, e inutil, și probabil o să șterg toate comentariile care merg în acea direcție. Pentru cei care sunt revoltați de ceea ce am scris aici, vă rog să citiți această postare înainte de a pune comentariul. Și conservați-vă energia, știu că aia cu proprietatea e de la PLUS, dar acum se identifică ca USR Plus, și oricum nu despre asta e vorba în postare.