Guess Who – Tot mai sus (albumul)

Și a apărut albumul Guess Who. Exact așa cum mă așteptam, cele mai bune piese au fost deja lansate – e și normal, mai ales văzînd deschiderea celor de la Okapi către internet; cum spunea Grasu XXL într-un interviu, în 2011 se face muzică prin internet, iar Okapi sunt foarte Internet-friendly.

Aștept albumul ăsta din mai, de pe vremea cînd lansase Oriunde te duci/Știu deja. Așteptare tare lungă, mai ales că îmi plăceau la nebunie cele două piese pe care le consider în continuare cele mai bune de pe tot albumul. În rest, mai remarc Liber (“Nu există nu pot, nu vreau, nu știu” / “Ești liber să le faci pe toate, Liber să te-angajezi și să muncești zi și noapte/ Liber să nu mai dormi ca s-ajungi la facultate, liber ca să-nțelegi că asta nu e libertate”), răspunsul la toți cei care-l acuză că e prea comercial; adresat cel mai probabil celor de la Paraziții (Sâc, cu Spike) și cîntecul de frunză verde (“Muci”)  – în rest, piesele pe care le cunoaștem “Unu altu'”, “Diamantele se sparg”, “Manifest”, “Tot mai sus”. Despre piesele lui am mai tot vorbit, și cei care citesc blogul meu deja știu cît de mult îmi place.

Albumul se poate asculta pe jumătate cu bunicii și părinții (remarcabil pentru un album hip-hop), și Guess Who a reușit să fie un pic peste “Locul potrivit/Probe audio“. E un album pe care sunt sigur că o să il am pe player multă multă vreme de-acum încolo, pînă cînd o să-mi fac selecția de best-of – deci e posibil să mă plictisesc de unele piese și să-nceapă să-mi placă altele 🙂

Dar înainte să închei, cele două lucruri care mă deranjează:

  1. De ce a durat atît de mult să se lanseze albumul?
  2. De ce sună instrumentalele ca din cutii de conserve?

Let me ellaborate: Instrumentalele sună relativ bine. Se vede că sunt lucrate, ideile muzicale sunt excelente. Dar sună fără personalitate, și nu pricep de ce. La nici o piesă nu se aude basul cum trebuie (și culmea, toată lumea știe că lui Grasu-i place basu’), muzica devine obositoare, și motivul e ăsta:

Piesele ajung aproape instantaneu la nivelul maxim, și rămîn acolo. Sunt sigur că nu sunt conștienți de treaba asta – e o modalitate standard de a ‘da muzica mai tare’ de pe mediul de stocare direct – parte din ceea ce se numește ‘Loudness war’. Pentru referință, un sound engineer a postat prin 2006 o explicație ceva mai bună, iar fraza cheie este: “where there is no quiet there can be no loud”:

Sunt sigur că piesele nu au sunat așa în studio – și mi-aș dori să aud albumul GW înainte de a fi fost dat atît de tare volumul încît să fie distorsionată muzica. Și mai știu că mulți dintre cei care vor asculta albumul nu își vor da seama de lucrul acesta, dar poate cei de la Okapi, pot face ceva în privința asta. Asta, desigur, dacă chiar își doresc ca Okapi-Sound să fie ceva deosebit. Și sunt sigur că își doresc asta.

PS: alt exemplu de cum ar trebui să se audă muzica, și cum se aude azi. Numai pentru audiofili:

Comments

Guess Who – Tot mai sus (albumul) — 3 Comments

  1. Culmea, desi nu empatizez cu zona asta muzicala, sunt ok cu tentativele ”comerciale” ale lui Guess Who. Sunt ok pentru ca mesajul e clar si destul de misto, nu pentru ca ar fi vreun MC cu greutate (nu-i de talia unui Raku sau Vexx). Spuneam cu ceva vreme in urma: pana sa ne complicam in capodopere si undergrounduri, trebuie sa avem mai intai o piata sanatoasa, cat mai multe produse culturale ”bune” (foarte bun o sa vina mai tarziu).

    • Într-un fel am fost dezamăgit de faptul că albumul ăsta nu a fost excelent, ci doar bun. Pe de altă parte, sunt de acord cu tine – capodopere și underground-urile sunt complicate, prea complicate pentru noi acum, și cît timp nu avem un main-stream coerent la care să ne raportăm nu putem să avem nici capodopere, nici underground. Și “Tot mai sus” e un pas în direcția unui mainstream mai ‘sănătos’. Cred că e mai important ca influență decît ca vînzări (deși cred că o să fie unul din cele mai bine vîndute albume ale anului).

  2. Pingback: Capra lui Guess Who și succesul în hip hop | Fly on the Windscreen