Harlem Shake e răsuflat

Știu un banc. Să zicem că doar pe ăla îl știu, și nu numai că îl știu doar pe ăla, dar îl și repet în fiecare zi, în fața acelorași oameni. Cît durează pînă se răsuflă poanta? Oricît de bună ar fi, ce e prea mult strică. La fel și Harlem Shake-ul.

Pentru necunoscători, cel mai nou trend în materie de ‘Internet fads’, Harlem Shake e un film de 30 de secunde însoțită de un soundtrack fixat. E ușor de recunoscut, e o voce de femeie fumătoare urlînd cu un accent latin puternic ‘Colo tehrorihsta!’. 15 secunde de bătăi, după care 15 secunde de dubstep.

Clipurile urmează următoarea rețetă: într-un grup mai mic sau mai mare, primele 15 secunde toți stau nemișcați (sau își fac treaba de zi cu zi), în timp ce unul se bîțîie în ritmul bătăilor de tobe simulate pe calculator. După cele 15 secunde se schimbă cadrul (la fel și tonalitatea muzicală) și întreg cadrul e animat de toți acei oameni care acum ‘dansează’ haotic.

O căutare după harlem shake pe youtube îmi dă azi 341000 de rezultate.

Aceeași poantă, repetată de 341000 de ori. Înțelegeți unde bat?

Deja știe tot internetul despre Harlem Shake. Cu toții ne-am dori să se termine, și v-am mulțumi de cooperare.

Așa că vă rog, copii de liceu și de școală generală, opriți-vă. Tovarăși corporatiști, mai bine v-ați pune să vă mai plimbați un pic printr-o pădure, poate vă vin niște idei mai sănătoase. Social Media frauds, please stop. Agențiile de publicitate: nu, nu o să fiți mai inteligenți doar pentru că faceți clipul cu 15 secunde mai lungi.

Îmi amintește de o mare dezamăgire în legătură cu glumițele astea. La un moment dat, demult, în trecut, aveam televizor la care chiar urmăream posturile populare de televiziune. Pe-atunci apăruse reclama aia genială cu „era ta’su”. Genul ăla de fază care rămîne în subconștientul națiunii. După care a apărut reclama cu Batman. Reclama cu Batman, în care doi îl aruncă pe un preot din turla bisericii, și își zic: „na mă, era preot, da’ tu nu, Batman, Batman”. E un banc vechi, pe care prea multă lume credea că l-a inventat. Cel mai des era în varianta cu ’ninja’. Și după ce-l auzi de o sută de ori, nu mai e simpatic. E doar răsuflat. Ca și reclama respectivă.

Și, evident, ca și Harlem Shake. Pe care, ca și glumă, o prefer în varianta TimesNewRoman: