Her (2013)

Mi-e greu să vorbesc despre Her fără să divulg elemente importante din film pe care nu mi-aș dori să vi le stric. Pentru că Her e o experiență rafinată, un film deosebit cum rar am mai văzut în ultima vreme. Pot însă să mă concentrez pe lucrurile care fac „Ea” să devină cel mai bun film pe care l-am văzut în ultimele cîteva luni.

Să începem. În primul rînd, Her e un film susținut de două elemente care merg extraordinar: interpretarea lui Joaquin Phoenix, care duce în spate întreg filmul, și voice-acting-ul făcut de Scarlett Johansson, senzuala ‘sistem de operare 1’ care se îndrăgostește de timidul scriitor de scrisori de dragostea altora.

Sunt atît de multe elemente care funcționează excelent în Her. În primul rînd, figura timidului scriitor, melancolic, închis în sine, care e subjugat de o voce și o personalitate virtuală. Într-un viitor apropiat, în care tehnologia înlocuiește nevoia de contact uman, scriitorul Theodore scrie ‘scrisori de mînă’. Intermediază povești de dragoste și le întreține, nefiind însă suficient de capabil să le mențină pe cele din viața lui.

E un film care îți dă o sumedenie de teme de reflecție care se aglomerează în mintea ta. Oare cum o să vi se pară cuplul permisiv care o adoptă pe prietena virtuală a lui Theodore fără niciun fel de comentariu sau împotrivire? Cît de singur reușește să fie Theodore într-o mare de oameni, singuri și ei la rîndul lor? Poate par teme clișeu, însă abordarea te pune pe gînduri, reușind să iasă din tiparele genului.

De remarcat și absența anumitor lucruri la care, recunosc, m-aș fi așteptat. În primul rînd nu e un film tehnofob, în mod surprinzător; din contră, există o sinergie natural între om și tehnologie. În al doilea rînd, nu se profită în mod inutil de sexualizare; din contră, e folosită chiar cu gust și cu inteligență. În al treilea rînd, musai să vă zic că Scarlett face rolul vieții ei. Și, după ce veți vedea filmul, veți înțelege de ce intră la ‘absențe’.

Her e în sfîrșit un film care se adresează adulților, un film care nu tratează superficial, adolescentin niște probleme de ‘oameni mari’. Probabil nu o să fie pe placul multora, poate o să cadă prea greu la stomac, și va fi prea încîlcit pentru sinapse. Dar e un film care merită văzut eventual fără pițipoance în jur disperate să își trimită SMS-uri în timpul vizionării.

9/10