Hermione™

Este binecunoscut faptul că orice naştere este urmată de botez™, iar botezul™ este o parte foarte importantă din viaţa tuturor oamenilor. Pentru că botezul™ implică alegerea numelui copilului, şi se ştie că numele copilului influenţează evoluţia lui în viaţă. Cititorilor care nu sunt foarte bine familiarizaţi cu problematica implicată de alegerea numelor copiilor le vom explica la sfîrşitul acestei poveşti acele aspecte care pot părea absolut ciudate, dar care sunt uzuale marii majorităţi a fiinţelor umane.

O poveste aparent banală: povestea lui Jack™ O’Sullivan™ a cărui familie este binecuvîntată cu un nou-născut. Jack™ e fericit şi extrem de încîntat de faptul că împreună cu soţia lui, 13334 O’Sullivan™ are un băiat ce va primi numele lui. Bucuria mare se datorează nu numai faptului că e un băiat, ci şi faptului că acest băiat va moşteni numele lui, nume care va ieşi de sub incidenţa drepturilor de autor şi va fi degrevat de un volum considerabil de taxe.

Este absolut normal ca asta să se fi întîmplat în sfîrşit. Jack™ O’Sullivan™, fiul lui Jack™ O’Sullivan™, fiu al lui Jack™ O’Sullivan™, fiu la rîndul lui al lui Jack™ O’Sullivan™ primeşte dreptul de a folosi acest nume fără alte taxe suplimentare. Acest lucru se datorează clauzei străstrăbunicului din legea drepturilor de autor, clauză care spune că oricine stăpîneşte un nume în familia sa de patru generaţii fără discontinuităţi îl poate folosi fără a mai plăti drepturi de autor celor care stăpînesc legal dreptul de a-l folosi. Jack™ O’Sullivan™ însă e un caz deosebit. De ce? Este primul caz la nivel mondial în care se invocă această clauză – judecarea acestui caz va fi folosită drept precedent pentru judecarea următoarelor cazuri de paternitate asupra numelor.

Totuşi, pînă la a atinge această realizare au fost ceva emoţii, şi evenimentul acesta e mai degrabă rodul întîmplărilor fericite decît altceva. Jack™ cel bătrîn, primul Jack™ din familia O’Sullivan™ era deja bătrîn şi beţiv – iar fiul lui apărut din flori de la o damă de consumaţie din port. Întrebat de preotul din port ce nume să-i pună, Jack™ cel bătrîn, aproape leşinat de băutură, a mormăit printre dinţi un nume neinteligibil – şi-atunci, privind spre mama lui, preotul a rostit repede: “Atunci Jack™ să-i rămînă numele”.

Bineînţeles că Jack™ cel bătrîn nu avea să fie foarte fericit cu alegerea făcută, dar neavînd cum să schimbe ceea ce era deja consfinţit de către preot, singura persoană spre care şi-a putut îndrepta oprobiul a fost mama, care, nefericită, a murit în spital două zile mai tîrziu. Jack™ cel bătrîn a murit în închisoare, lăsîndu-l pe Jack™ cel mic în grija unei mătuşi.

Aceasta l-a crescut – după vreo patruzeci de ani, copilul, altfel normal, a reuşit să plece din casa mătuşii, permiţîndu-le după zece ani de la deces să o înmormînteze pe mătuşă. Curînd însă, o prostituată din port avea să nască un copil pe care, din lipsă de inspiraţie sau ca să-i amintească de bărbatul pe care l-a iubit în secret şi nu numai, l-a numit Jack™ O’Sullivan™.

Acest al treilea Jack™ este primul Jack™ O’Sullivan™ sănătos din familie – şi probabil i se datorează această stare tocmai mamei lui care l-a găsit pe Dumnezeu™ într-o sticlă de rom şi s-a retras imediat din afacerea periculoasă în care era implicată. Sănătos, dar şi sărac, Jack™ O’Sullivan™ nu şi-a găsit nevastă decît foarte tîrziu. Pe la vreo patruzeci de ani, soţia i-a dăruit un copil.

Pentru a-şi păstra numele în familie în acea perioadă, Jack™ a avut un noroc incredibil. Naşterea lui, venită cu o lună mai tîrziu datorită excesului de conservanţi din mîncărurile vremii, s-a suprapus foarte bine cu noua lege a drepturilor de autor despre care cititorul neavizat va fi informat în finalul textului. Prevăzător, Jack™ O’Sullivan™ şi-a numit băiatul Jack™; Jack™ al patrulea avea să fie primul care avea să plătească taxă trimestrială pentru folosirea numelui său.

Într-o vreme în care numele la modă începeau să fie 007 (revendicat mai tîrziu de către deţinător) sau 65536 (revendicat de către Asociaţia pentru Eliberarea Numerelor Pare™ şi dat liber spre folosinţă publică), Jack™ O’Sullivan™ al patrulea avea un nume de invidiat. Multă vreme, cu teamă şi pentru a nu da impresii greşite celor din jur, Jack™ O’Sullivan™ se prezenta sub numele de 13334. O alegere norocoasă pentru că astfel a cunoscut-o pe 13334 887690 şi altfel poate nu ar fi avut parte de cei treizeci de ani de căsătorie fericită.

Căsătorie care însă nu a fost binecuvîntată cu copii decît acum. Jack™ O’Sullivan™ fusese obligat să muncească întreaga sa viaţă cîte două servicii pentru a-şi întreţine numele – acum şi al soţiei sale – însă speranţa lui nu fusese deşartă. Copilul lor s-a născut tîrziu, cînd Jack™ avea deja cincizeci de ani, dar purta numele eliberat de restricţiile care-l sărăciseră pe Jack™ O’Sullivan™, tatăl.

Şi iată cum o lege absolut justă îşi arată valoarea în cele din urmă. Numele asupra căruia individul îşi poate păstra drepturile datorită clauzei străstrăbunicului i se acordă liber lui Jack™ O’Sullivan™ – primul care nu va fi obligat să plătească această taxă, în ciuda faptului că numele era uşor de reţinut şi pronunţat.

Pentru cititorii noştri care nu înţeleg subtilitatea şi motivul de speranţă din această poveste de succes unică, va trebui să le explicăm mai în amănunt problematica implicată.

Legea drepturilor de autor din 2021 avea să extindă (printr-un acord internaţional) dreptul autorilor de a-şi păstra intacte şi neatinse creaţiile. Dacă în 2021 s-a făcut un prim pas, prin care limitarea se făcea doar la nivel artistic, în 2022 Alex Ding™ din Statele Unite™ a creat un precedent prin darea în judecată a domnişoarei ‘Allison Winter’™ – care folosea fără drept numele pe care el însuşi îl folosise în creaţia sa, un film de trei minute publicat pe Internet, în care îşi povestea visele erotice în care o implicase chiar pe acuzată. Curtea a hotărît în favoarea lui Alex™ (cum era şi normal) şi Allison™ a fost obligată să îşi schimbe numele. Ceea ce s-a întîmplat mai departe se ştie – Allison™ şi-a asumat numele 1337™, deja luat de către un autor de cărţi despre hackeri, şi a sfîrşit în mod ironic drept ‘prizonierul 1337™’ în închisoarea de maximă securitate din Chicago™.

Motivele sunt absolut naturale, şi nu cred că pot fi contestate – este dreptul fiecăruia asupra proprietăţii sale intelectuale. Oricine poate să fie un creator – şi tocmai pentru cei ce într-adevăr dovedesc dreptul de a deţine numele respective vor fi părtaşi la încasarea drepturilor de autor prin divizare. În plus, introducerea de rezervări pentru numele de tip numeric cu între 6 şi 15 cifre va asigura un spaţiu de nume scurte pentru un număr suficient de mare de oameni. Sistemul, absolut echitabil, a fost chiar ajutat de către Asociaţia pentru Eliberarea Numerelor Pare™, care, sesizînd o breşă în legislaţie, a reuşit să rezerve toate numerele pare de la 0 la 99998.

Pentru cititorii noştri care de asemenea nu înţeleg legătura între titlul textului şi conţinut, reamintim că firma Msoft™ deţine patentul pentru metoda de legare a titlului unui document de conţinutul său.

Oricum, revenind la domnul Jack™ O’Sullivan™ al cincilea: acesta va primi, în urma participării în coproprietate, drepturi de autor în valoare de peste douăzeci de milioane de euro® lunar. Familia lui e recunoscătoare – într-un acces de sinceritate doamna O’Sullivan™ ne-a mărturisit că întotdeauna a avut o slăbiciune pentru numele ‘Anne Marie’™ şi ‘Laura’™ iar acum visul ei s-a împlinit: şi le va permite pe amîndouă. Şi nu doar atît – ne-a mai mărturisit că va păstra şi numele de 13334 atît pentru valoarea sa sentimentală cît şi pentru faptul că nu te poţi lepăda prea uşor de numele tău. Şi suntem de acord cu ea – nimic nu e mai extravagant cînd vine vorba de tine însuţi, şi de micile lucruri care te pot face fericit.

Jack™ ne-a spus că în sfîrşit se va putea linişti – 30 de ani de muncă cu doar 7 ore de repaus zilnic i-au ajuns. Într-adevăr, o răsplată binemeritată pentru un om care îşi merită cu prisosinţă numele.

 

Al dumneavoastră,

76845297483475 387429777483234

 

Mărcile înregistrate folosite sunt © şi ® ale respectivilor deţinători.

Note explicative:

Textul a pornit de la un zvon cum că numele dintr-un ciclu de cărţi foarte îndrăgit ar fi înregistrate ca marcă, dorindu-se monopolizarea folosirii acelor nume. Nu ştiu cît de adevărat e zvonul, de aceea nu intru în detalii.

Acest text vorbeşte despre drepturile de autor duse la extrem. O situaţie care (deşi aberantă) influenţează puternic cultura IT din vremurile de azi. Pentru mai multe detalii: STOP Software patents!

Practic se redefineşte realitatea. Se redefineşte felul în care se percepe normalitatea. Ceea ce e aberant acum nu va mai fi aberant peste 20 de ani – şi dacă noi avem o viziune mai puţin poluată de mercantilism avem o datorie să oprim viziunea să fie infestată. De aceea acest text este un prilej de reflecţie.

Textul a fost publicat prima dată pe site-ul AtelierKult, unde e deschis comentariilor. Aştept comentariile voastre: aici sau acolo. Vă mulţumesc.

Comments

Hermione™ — 16 Comments

  1. uel, pe atelierkult n-am cont, asa ca scriu aici ca mi-a placut si ca ma mir pina si eu (??!) ca am avut rabdare sa-l citesc cap-coada, fiind el nitelus mai lung decit un text normal de blog (n-am idee ce e aia, dar adica mai scurt!)
    sper ca nu trebuie sa zic si ce-am inteles:)

  2. Îi musai să zici ce am înţeles, facem recitare şi apoi ascultăm elevii să vedem ce au înţeles :P.
    Comentariile pe seama lui sunt binevenite şi aici şi acolo… de fapt, mai binevenite aici
    Cît despre lungime… este un text scurt. Pentru comparaţie recomand Ploaie peste Ahreim.

  3. Obositor… ca şi zvonul… ca şi lumea de azi… Şi apoi cine să îşi numească copii aşa? Nici măcar ţiganii, că nu e celebru ca Dallasu.

    De fapt găsesc tot Harry Potteru, şi tot ce ţine de, un crud exemplu de cum mediocritatea de oriunde (vezi Britney Spears a muzicii) azi se manifestă în scris. Money makes the world go round, the world go round!

    Banuiesc că “Poveste de crăciun” de un anume anonim (anonim pentru ca nu se mai ştie cine a scris-o 🙂 ) e depăşită. Conu Leonida faţă în faţă cu inelele (sau baghetele) (sau wtf are) lu’ Harry. Zău aşa…

  4. Sper că îţi dai seama că nu are nici o legătură textul meu cu ‘Harry Potter’. Nu?
    Hmmm… ce ţi se pare obositor la textul ăsta? 😕

  5. Nu 🙂 Nu-mi dau seama 😉 Nu mai am seamă de dat.

    Totul, povestea, TM-urile, ideea – aceeaşi repetată de prea multe ori, numerele… Mi se pare obositor, no offence.

  6. none taken. O să consider totuşi că e o treabă de moment, pentru că pentru una din primele dăţi în textul ăsta chiar cred. E bun, chiar e bun, l-aş recomanda şi dacă nu ar fi al meu 😛

  7. :))

    E o fază de moment. Dar dude, dacă îmi permiţi, omul citeşte SF *şi* pentru un motiv foarte important: să scape draq din lumea curentă. Eu vin de la muncă din lumea TM-urilor şi mă afund şi mai tare în realul dureros/muncitoresc citind textul tău. Şi deci e obositor. Pt mine cel puţin.

  8. Normal, şi poate asta am vrut… să doară. Şi pe mine m-a durut textul, să nu crezi altceva. Trebuia scris, şi poate mai trebuie multe scrise pe tema asta:)

  9. Şi mie mi s-a părut obositor. O fi de la căldură. Anyway. Back to reading “Programming Erlang” (Copyright © 2007 armstrongonsoftware; All rights reserved).

  10. Beats me. Tocmai m-am uitat pe ejobs.ro şi am observat că sunt exact zero oferte de Erlang. Deci… nu se plăteşte.

  11. Pingback: The three technological wars | dorinlazar.ro