The Hobbit: The Desolation of Smaug

Tauriel“Hobbit: Dezolarea lui Smaug” e cea mai nefericită traducere a titlului filmului lui Peter Jackson. Desigur, în ziua de azi nimeni nu își mai pune întrebări, ci se vinde un brand, iar brandul e “The Hobbit: The Desolation of Smaug”. Cu cît sună mai aproape în românește cu atît mai bine.

Așadar, primul spoiler: Smaug nu e dezolat, nici măcar debusolat. Smaug este un dragon.

Mai tot internetul e revoltat de faptul că Peter Jackson a făcut din Hobbit trei filme, și întotdeauna al doilea film e filmul care e ‘meh’. E necesar, dar nu termină povestea. Nimic neașteptat aici, însă trebuie să vă mărturisesc că ‘Ruina lui Smaug’ e un spectacol excelent, care merită gustat.

Peter Jackson își ia o libertate extraordinară în interpretarea Hobbit-ului. Adaugă personaje, adaugă tensiune, urmăriri spectaculoase, adaugă acțiune nouă și leagă Hobbit-ul de Lord of the Rings într-un mod mult mai natural. Reinventarea cărții lui Tolkien e necesară; Probabil și Tolkien ar fi făcut la fel dacă ar fi avut ocazia.

Se vede că în spatele Hobbit-ului se află o echipă creativă cu un apetit deosebit pentru detaliu. În ciuda tuturor protestelor, lungirea Hobbit-ului se face într-un mod natural, chiar plăcut, și se simte munca pusă în fiecare cadru, în fiecare scenă. The Hobbit e impresionant, și e un omagiu extraordinar adus cărții. Aștept, evident, cu mare nerăbdare încheierea seriei. Și vi-l recomand cu căldură: Merită. În ciuda lungimii, nu m-am plictisit o clipă la el, și finalul evident mi-a deschis pofta pentru ultima parte. Și da, mi se pare că partea a doua (ca și în cazul lui Catching Fire) e mai bună decît prima.

Comments

The Hobbit: The Desolation of Smaug — 7 Comments

  1. Pe bune? In niciun caz nu e mai bun decat prima parte. Ai o apreciere foarte superficiala/medioca a Fantasy-ului. Acest episod a avut 0 substanta, 0 emotie, 0 personaje dezvoltate, 0 scene memorabile. O fi lalait-o prima parte mai ales la inceput dar avea din toate.

    • E ok, ești subiectiv, dar de-acolo pînă la a-mi spune că am o apreciere foarte superficială a Fantasy-ului e cale lungă. Primul episod a fost bun, dar al doilea a fost și mai bun. Asta e părerea mea (și pe blogul ăsta părerea mea e cea care contează cînd vine vorba de scris articole).
      Eu cred că din contră, abia în episodul ăsta Thorin a devenit personaj de sine stătător. Și a urmat un arc interesant și pentru hobbit. Iar ca realizare tehnică, secvențele cu Smaug au fost absolut geniale.

  2. Mie nu mi-a placut. L-au facut prea “spectaculos”. Mai ales la partea cand au intrat piticii si Bilbo in vizuina dragonului. Suspans din ala tipic filmelor americane. Tot timpul piticii scapau de Smaug in ultima clipa, si aia m-a cam enervat. Stiu ca, pe de alta parte, daca faci un film cu actiunea complet realistica, foarte probabil ca va fi plictisitor. Ce farmec are sa te uiti, de exemplu, la o calatorie cu autocarul, daca nu se gaseste vreun calator cu arma si dornic de scandal? Dar in “Desolation of Smaug”, ca si in alte filme, as zice ca au exagerat prea tare.

    • Nah, mie mi s-a părut chiar potrivită escalarea suspansului. Nu poți să-l acuzi pe Jackson că se grăbește… iar despre faptul că e tipic american… nu prea poți spune că ar fi altceva 🙂

  3. Mie mi s-a părut un suspans de genul ”din 1024 de bombe, toate au fost dezamorsate cu 1 secundă înainte de a exploda”. Mai ales când au intrat în peștera lui Smaug. Păi când l-a văzut Smaug pe Bilbo în peșteră, ar fi trebuit ca întâi să-l mănânce și apoi să-l întrebe cine este și de unde vine. Și spun asta după ce am citit ”Stăpânul inelelor”, ”Hobbitul”, ”Silmarillion”, ”Povești neterminate” și ”Copiii lui Hurin”. Cu alte cuvinte, mie mi s-a părut cam tras de păr suspansul.

    • Dacă țin bine minte, Bilbo stă de vorbă cu Smaug și în carte. Dar poate țin eu minte prost.

      Mie mi s-a părut ok. Asta e, se poate să ni se pară lucrurile diferit. 🙂

  4. Da, a stat de vorbă. Doar că Bilbo era invizibil tot timpul, și asta a trezit curiozitatea dragonului. Dragonul, după auz și miros, știa că este în peșteră o creatură necunoscută, dar, fiindcă nu o putea vedea, iar mirosul era unul necunoscut lui, i s-a stârnit curiozitatea și a început discuția. Când Bilbo a fugit, i-a auzit pașii și a scuipat flăcări în direcția lui.