The Hobbit se încheie

Sir Ian McKellen face o invitație la premiera ultimei părți din Hobbit, pe 1 decembrie, alături de Orlando Bloom, Martin Freeman, Richard Armitage și Luke Evans. Abia aștept filmul, mi se pare că adăugirile pe care le-a făcut Peter Jackson la povestea Hobbit-ului nu strică deloc povestea.

Abia aștept filmul. Și, prin primăvară, weekend-ul ăla LotR + Hobbit. Pentru că filmele în ordinea asta ar trebui urmărite, în ordinea în care au fost făcute, nu în ordinea cronologică.

Ce e extraordinar la povestea Hobbit-ului este o idee care e mai importantă azi ca niciodată. Hobbit e povestea unui om simplu de vreo 50 de ani care pornește în aventura vieții lui. Hobbit-ul vorbește despre prietenie, despre curaj. Vorbește despre om ca animal social. Vorbește despre toate lucrurile astea pe care azi le pierdem încetul cu încetul și care nu sunt noi deloc. Și, da, un lucru foarte important merită reamintit: personajul central are 50 de ani. Nu 15, nu 20. 50. O reamintire că la orice vârstă poți porni în aventura vieții tale.

Și că aventura vieții tale poate să arate la fel de mișto ca asta:

The-Hobbit-Sequel-Post

Comments

The Hobbit se încheie — 11 Comments

  1. Daca iei Hobbitul ca pe o treaba de sine statatoare, hai ca o fi cumva. Dar prin asocierea cu LOTR devine mizeria absoluta. Din punctul meu de vedere, Hobbit e LOTR varianta povestita copiiilor.

    Am reusit sa vad doar primul film – am zis ca nu mai ies din sala ai de cinema. O lungeala grava pentru efectiv nimic. Oamenii au luat un basm si au facut tot posibilul sa il transforme in LOTR. Inclusiv cu aditia aia a lui Frodo la inceput. Care e legatura??? Nu avem nevoie de asta, zi dom’le ce ai de zis. Ca sa nu mai spun de scena cu vrajitorul ala cu sania trasa de iepuri sau scena cu gnomii la masa. 2.5 ore pentru efectiv nimic. Daca incercau sa il faca mai serios, puneau poate mai mult accentul pe discutiile dintra Gandalf, Saruman si Galadriel – mi-au dat impresia ca puneau lumea la cale aia(cu zone de influenta, cu obtinut de aprobari, alea-alea…). Dar nu. Au scurtat-o acolo ca sa mai bage vreo 2 treburi inutile.

    Simt ca mor pe dinauntru de fiecare data cand aud ca Hobbit e de fapt LOTR. Nu e. LOTR a avut niste mize serioase, o desfasurare epica de mari proportii, actori care au jucat mai bine si, ceea ce mi se pare mie cu adevarat important, a fost un film facut (si) pentru oameni mari, abordand niste teme si idei interesante, dezvoltand personaje multilaterale(nu toate, e drept) si chiar transmite niste trairi puternice. Uite aici cateva exemple, ca sa nu vorbesc in aer – lupta interioara a lui Boromir/Faramir(ce inseamna datorie, sa fii dispus sa risti sa pierzi tara si sa sacrifici multi oameni in incercarea de a salva lumea), relatia lui Denethor cu cei doi fii dar si reactia lui stiind ca va pierde tronul, relatia Aragorn-Arwen(ma refer aici la discutiile despre nemurire si sacrificiu). Exemple mai sunt, dar nu cred ca e cazul sa mai adaug. Hobbitul nu are nimic din toate astea. Daca ne limitam la faptul ca actiunea se petrece in acelasi taram mitic si avem niste personaje care apar si aici si colea si in afara de asta este suficient ca avem elfi si orci si efecte speciale inseamna sa aruncam orice fel de discutie in derizoriu. Asa putem compara si Avatar cu Dune, ca exista cateva asemanari pe-acolo(strainul care ajunge la niste “salbatici” si ajunge sa devina pe-acolo liderul profetit). Atata tot ca sunt lucruri complet diferite. Dar in rest sunt la fel.

    Inca o chestie: am vazut LOTR cand a aparut si in vremurile acelea eram tanar si naiv. L-am apreciat pentru lupte, efecte, fir epic. De-astea. L-am revazut recent. Intr-adevar, lucrurile antementionate erau tot acolo, dar au ajuns adesea in fundal, fiind mult mai importante pentru mine diversele subteme abordate(despre care am vorbit mai sus). Deci oamenii astia au reusit sa faca 3 filme pe care sa le poti aprecia la mai multe niveluri, care sa fie placute la mai multe varste pentru motive complet diferite. Asta mi se pare foarte important si foarte greu de gasit.

  2. Ah si legat de ordine, zic ca mai bine vezi LOTR dupa Hobbit, ca sa stergi cumva gustul ala de ieftineala si ca sa te convingi ca LOTR nu a insemnat doar o perioada din tinerete, ci ca este intr-adevar o trilogie buna. Daca te uiti intai la LOTR, te enervezi grav la Hobbit.

  3. @Dragos: m-ai pus un pic pe gânduri. Recunosc că și eu nu am mai văzut trilogia de foarte mult timp, și poate ar trebui să o revăd decuplată de Hobbit. Hobbit-ul mi-a plăcut ca realizare tehnică; mai mult, hobbit-ul nou mi-a plăcut și ce aduce Jackson, valoare adăugată peste Tolkien. Partea a doua e mult mai bună ca prima parte, dar da, ai dreptate, e mai subțire, și nu are cum să fie altfel. Materialul sursă e de așa natură.

    Între cele două ‘materiale sursă’, prefer Hobbit-ul pentru că LotR se pierde în prea multe detalii irelevante. Însă asta doar din punct de vedere al valorii epice transmise cititorului prin acțiune. Dar, cum ziceam, m-ai pus pe gânduri în legătură cu LotR, și cred că LotR și Hobbit-ul o să revină pe reading list-ul meu pe anul viitor. Mulțumesc!

  4. @Bogdan: îmi plac actorii britanici, parcă sunt mai echilibrați decât cei americani. Nu spun că nu există excepții la americani, dar actorii britanici (mulți, nu toți) sunt mai mereu un pic altfel.

  5. @Dorin: Eu nu am vorbit despre carti. Am citit doar LOTR in urma cu prea multi ani ca sa emit o parere, iar pentru Hobbit inca nu mi-am facut curaj din pricina filmului(am cartea si, avand in vedere numarul de pagini, imi imaginez ca e mult mai concentrata, dar tot basm mai dezvoltat imi pare). Am mentionat asta pentru cazul in care lectura se dovedeste mai slabuta acum – n-as vrea sa sughit o vara intreaga.

  6. @Dragos: decizia legată de lectură e oarecum independentă de ce ai spus de film. La filme clar că o să mă uit din nou. Sunt curios să văd dacă acum o să simt lucrurile pe care le-ai spus tu acolo 🙂

  7. Filmul The Hobbit conține elemente din cartea The Lord of the Rings care nu au ajuns în filmul LOTR plus elemente din Legendarium. Da, unele scene au fost trase de păr puțin dar majoritatea adițiilor la carte sunt exact cele de mai sus.

    Sunt curios ce ar comenta unii dacă ar face și Silmarillion/Children of Hurin ca film.

    • Nu am citit Silmarillion si Children of Hurin; cred că de pe-atunci nu mă mai puteam concentra pe toată expansiunea universului lui Tolkien. Prea mare, prea complex.

      Mie The Hobbit mi-a plăcut, ca și spectacol individual. Și cartea mi-a plăcut foarte mult. Eu sunt printre cei care abia așteaptă filmul al treilea și a fost încântat de cel de-al doilea film… deci… Cannot wait 😀

    • Children of Hurin e oarecum o variantă mai concentrată a Silmarillion, merge citită destul de ok 🙂

      Și eu abia aștept filmul al treilea. Pentru primul am luat o sală de cinema în întregime (aka am făcut lobby în facultate până am strâns vreo 50 de oameni și am mers toți la același film). Pe al doilea l-am văzut singur din Boston dar poate încerc o fază ca la primul pentru al treilea:)

    • La primul am mers la București la mall, 170km și un road trip. La al doilea am rămas la Brașov, nu speram că o să fie mai bun ca primul. Și a fost. La al treilea… nu știu încă… să văd când apare aici, mă decid atunci. Poate e loc de un road trip din nou. 🙂